Balada băşinii (Dilema) - George Topîrceanu

BALADA BĂŞINII (Dilema) - George Topîrceanu

Aţi văzut prea bine că la consultaţii
Doctorii te-ntreabă despre emanaţii.
Vor să ştie totul: abundenţă, faze,
Unii le zic "vânturi", alţii le zic "gaze".

Dar să nu vă mire dacă medicina
Studiază astăzi foarte mult "băşina".
Fiindcă, biologic, pentru toţi e clar,
A băşi e-un lucru foarte necesar.

Toată lumea bese, asta-i axioma
Nu interesează sunet sau aroma.
În privinţa asta toţi suntem la fel

Floarea nobilimii, preoţi, prinţi, prinţese,
Papa de la Roma bese şi iar bese.
Îns-o chestiune trebuie-nţeleasă
Fiecare bese, dar la el acasă!

Fără martori merge, tare sau încet,
Nimeni nu-ţi dictează să te beşi discret.
Vrei rafale scurte sau prelungi să sune
Treaba ta, eşti liber, poţi să faci şi spume!

Şi chiar dacă nimeni nu-ţi stă împrejur,
Poţi sa beşi în lege, pâna pici în cur.
Eticheta cere, însa, să fii pudic
Bunul simţ pretinde să nu beşi în public.

Ce-ar fi, bunăoară, s-auzi pe cutare
C-a băşit in public doamna nu-ştiu-care
Sau că domnişoara, profesoara X,
S-a băşit în clasă, ieri la 9 fix?

Cum ar fi privite, sau calificate,
Ar mai fi prestigiu, autoritate?
Cine le-ar mai crede fiinţe graţioase?
Ar fi socotite nişte băşinoase.

Dar mă-ntorc acuma iar la medicină
Să-ţi rişti sănătatea pentru o băşină?
Să n-o laşi să iasă dacă eşti în public,
Fiindcă eticheta cere să fii pudic.

În privinţa asta sunt păreri mai multe,
Cine-ar sta pe toate să le mai asculte?
Astfel, după unii poţi să beşi oricât
Dar să ştii la vreme să le strângi de gât.

Poţi să fii acelaşi om cu demnitate
De le dai tăcut drumu-n libertate
Asta-i o părere, una dintr-o mie
Dar morala spune că-i ipocrizie.

Ce deosebire între om si cal
Ar mai fi atuncea sub aspect moral?
Când te-arăţi în lume demn, gras si frumos
Iar realitate eşti un băşinos?

Câţi nu sunt din aştia care bes de zor,
Parcă ştii vreodată ce-i la curul lor?
Dar ramâne lege că e indecent
Să slobozi la gaze pe eşapament.

Fie, cu morala nu te poţi certa
Dar mai vine gazul fără voia ta.
Şuieră şi geme, cu prelung ecou
Iar tu ai neşansa să fii la birou.

În astfel de cazuri, spune, ce te faci?
Să recurgi la scuze sau să te prefaci?
Din experienţă eu vă spun cinstit
Că nicicând în viaţă nu am îndrăznit

Să recurg la scuze, ar fi fost mai rău
Să roşească lumea toată-n jurul meu
Am târşit un scaun, am făcut ceva,
Ca să nu se creadă c-am băşit cumva.

Si oricât s-ar spune că sunt ipocrit
S-au făcut şi alţii că n-au auzit.
Chiar şi-ndrăgostiţii când admiră luna,
Cu sau fără voie, scapă câte una

Dar cu-o tuse seacă, bine regizată
Sau cu-o melodie mai pe nas cântată
Fac să se ascundă tot, a poezie,
Chiar si nedorita, scurta gălăgie
Ce-a trecut prin maţe şi s-a dus în vânt
Şi care ne-ncurcă viaţa pe pamânt.

Dar astfel de cazuri când ipocrizia
E asociată chiar cu poezia,
Crime moraliştii noştri le socot.
Căci morala-şi bagă nasul peste tot.

În final, tot omul se întreabă trist:
Să asculţi de medic sau de moralist?
Şi mai e un lucru fără vorbă multă
Ce te faci cu curul dacă nu te-ascultă?

Sursa: www.versuri-si-creatii.ro
Foto: ro.wikipedia.org