FABULA PARVENITULUI
Nicolae Bunduri
Un individ (sau individă)
În drum spre scaunul înalt,
A reuşit din primul salt,
Să şi-l ocupe-avid (avidă)
Vă relatez succint, acum,
Cum a scurtat puţin din drum,
Dibace şi perfid (perfidă):
Călcând pe umeri şi pe cap,
Urcă în sărituri de ţap,
Aproape-n vârf de piramidă.
Dar scaunul de-atâta tolănit,
S-a-mbolnăvit de scârţâit,
Sub atmosfera de acid (acidă)
Un leac în grabă a găsit,
Şi c-un molar l-a-nţepenit,
"Artistul" insipid (sau insipidă)
Cum a-nţeles care-i folosul,
Punând mereu la treabă "osul",
S-a dovedit valid (validă).
Morală dublă
Pentru timpul care vine,
Să vă meargă bine gura,
Ascultaţi-mă pe mine:
Nu vă neglijaţi dantura!
Când nu te-ajută harul minţii,
Un scaun poţi să-l ţii cu dinţii!
sursa
Sarmalele Reci - Prostia la putere
Asculta mai multe audio diverse
Sursa foto: hartancui.ro
he he , absolut niciodata nu tin cu dintii de scaun ! chiar am renuntat de buna voie la unele caldute ... asa cum nici haina , nici scaunul nu te face om ! :D
RăspundețiȘtergereNici eu. Si eu am renuntat. :)
RăspundețiȘtergerePacat ca fabula o citesc doar cei care n-au "scaune înalte" dar au "harul mintii"... Parvenitii n-au timp... sa traga învataminte.
RăspundețiȘtergereParvenitii isi trag bani! :))
RăspundețiȘtergereAsi vrea sa imi modifici si mie numele site-ului meu in:
RăspundețiȘtergereSeven - 7i
Multumesc!
S-a facut, Nicu! :)
RăspundețiȘtergereDe acord cu schtiel.
RăspundețiȘtergereSi cu mine. :))
RăspundețiȘtergereSilă,asta simt când văd cum toate nulitățile dau din coate ca să stea in față, când văd cum parveniții ăștia buni de nimic te calcă fară milă în picioare, făcând NIMIC.
RăspundețiȘtergereAm avut de a face cu multi din astia pana acum. :)
RăspundețiȘtergereMi se pare o tampenie sa tii de un scaun,oricat de inalt ar fi el. Atat de putin inseamna! Pacat ca unii nu isi dau seama de asta, dar pana la urma e fix treaba lor!
RăspundețiȘtergereTin unii de el, nici morti nu se lasa. :))
RăspundețiȘtergereFrumoasă fabula dar
RăspundețiȘtergereși melodia!
O seară perfectă,Cristi!
Multumesc asemenea, Elena!
RăspundețiȘtergereE bun omule ,de actualitate ...din pacate :(
RăspundețiȘtergereAsta e! :)
RăspundețiȘtergereEi, si ca sa tina cu dintii de scaun, se folosesc cele mai marsave mijloace....brrrr....rusine lor.
RăspundețiȘtergereufff, asta e...melodia tare..
RăspundețiȘtergereLumi, sunt cam nesimtiti.:))
RăspundețiȘtergereMaria, este! :))
faina postarea iubita ..o zi frumoasa si te poop dulce..:X:X:x
RăspundețiȘtergereCred ca faci o confuzie... :))
RăspundețiȘtergereO zi buna!
:)) Foarte tare :))
RăspundețiȘtergere:))
RăspundețiȘtergereHehe, cat de corect spune fabula asta. Sper ca morala sa aiba efect asupra cui trebuie. :D
RăspundețiȘtergereSi eu sper, dar nu prea cred. :))
RăspundețiȘtergereCristi, mulţumesc pentru postarea fabulei.Am scris-o şi am publicat-o(culmea!)în epoca Ceauşescu mai exact în Almanah Urzica 1988. Mă aşteptam să fie cenzurată dar a trecut pragul ochilor atenţi. Din păcate e perenă , acum parcă chiar mai actuală ca oricând. Şi va mai fi. Totodată le mulţumesc prietenilor tăi care au comentat-o. Sunt la serviciu şi nu am difuzor la PC. Dacă a fost pusă pe note e bine. Sau am înţeles eu greşit? Cu bine şi sănătate la toţi. Nae BUNDURI
RăspundețiȘtergereDomnule Bunduri, vă mulţumesc pentru vizită şi comentariu. Sunt onorat că aţi vizitat blogul meu.
RăspundețiȘtergereN-a fost pusă pe note. Am asociat eu o melodie a celor de la Sarmalele Reci care se potriveşte, cred eu, fabulei dvs.
Vă doresc să aveţi un sfârşit de săptămână minunat!