Ploaie în luna lui Marte (Nichita Stănescu)

Nichita Stănescu  (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983)

Ploaie în luna lui Marte

Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odaii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.



"Într-o zi, în curtea din spatele blocului, o libelula a întâlnit un marţian şi l-a întrebat:
- Tu eşti un marţian, marţianule?
- Sigur că sunt un marţian, libelulo, a răspuns el.
[...] au mai stat de vorba, după care [...]
- Cred ca ar trebui să ne căsătorim, a spus libelula.
- Da! Cu siguranţă ar trebui să ne căsătorim, i-a răspuns libelulul fiindcă, din dragoste pentru ea, marţianul se transformase într-un libelul."

Interviu cu Nichita Stănescu de Adam Puslojic



Rokssana Teo Aurora Schtiel Androxa Bianca