Putea să fie și mai rău! (versuri de Ion Pribeagu)

Motto:
În această lume slută
Un strop de umor ajută!
(Ion Pribeagu)

Putea să fie și mai rău!

În Jaffa, printre străzile asfaltate,
Într-un sicun luxos cum altu’ nu-i,
Ședea de-aproape-un an și jumătate,
Naftule Flom cu nevestica lui.

El, voiajor la fabrica de ață,
Pleca la Sdom, la Tfat și la Herzlia
Iar Greta, nevestica lui frumoasă,
Stătea acasă, cu gospodăria.

Avea un păr de aur, frunte-naltă,
Doi ochi de-azur, albaștri și adânci,
Trupșorul de hortensie invoaltă
Și gura, dulce fragă, s-o mănânci.

Deși avea televizor pe masă,
Dar cum Naftule-al ei mereu lipsea,
Frumoasa Greta, singură în casă,
Se plictisea, grozav se plictisea.

O vizitau arare niște tineri.
Cu neamuri, verișoare și cumetre,
Și mai ales câte-odată, vineri,
Se adunau la ea să joace pietre.

Dar lumea-i rea și-i place să vorbească.
Și astfel, după vechiul obicei,
Vecinii-au început să clevetească
Diverse născociri pe seama ei.

Ba, c-au văzut-o noaptea la un bar
Dansând Sirtaki-n sunet de mandule
C-un domn turist din Niș sau Zanzibar
Care, desigur, nu era Naftule.

C-a fost în monokini la Eilat
În barcă c-un francez, să prindă pește.
Dacă o fi sau nu adevărat,
Chestiunea asta chiar nu ne privește.

Și cum vă spun:
Sub cerul înstelat,
Ce scaldă tot orașul în safire,
La Sloime vine Oișie, disperat,
Și povestește:

- Vai, nenorocire !
Aseară, pe la șapte, pe-nserat,
Venind Naftule-acasă, cu șareta,
Găsește pe nevastă-sa, pe Greta,
Cu Avrămică Goldenspronț, în pat

Și furios că scumpa lui soție
Îi terfelește numele-n noroi,
Fără să-și deie seama ce-o să fie,
A tras cu revolveru-n amândoi.

- Tu ce zici de această tragedie,
Care-a produs atâta tămbălău?
- Eu, ce să zic? Răspunse, grav Oișie,
Eu zic: putea să fie și mai rău!

Pe Greta au dus-o la spital, degrabă,
Să-i scoată-un glonte-nfipt în sânul drept.
Iar bietu’ Avram e-n stare foarte gravă,
Cu-o rană-n cap și-o gaură în piept!

Stă Sloime rezemat, cu fruntea-n palmă,
Absent la cele spuse și molău.
Apoi a îngânat, cu vocea calmă:
- Ar fi putut să fie și mai rău !

- Eu nu-nțeleg deloc, cum se explică
Cinismul tău? – a ripostat Oișie –
Dacă l-a împușcat pe Avrămică,
Cum ar putea ca și mai rău să fie ?

- Putea! Precis–răspunse Sloime-n șoapte,
Cu vorbele-necate în suspine –
Dacă venea alaltăieri, la șapte,
Era mai rău, că mă-mpușca pe mine !

poezie satirică de Ion Pribeagu

  Ion Pribeagu (n. 27 octombrie 1887 Sulița, județul Botoșani - d. 1971, Tel Aviv, Israel) a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici, poet și umorist evreu originar din România.
  Până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-și anagrama prenumele și a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu. Au urmat apoi alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină.
  A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri. Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții.
  A scris mult "pentru sertar", iar aceste realizări le ținea numai pentru el, strânse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete. Rareori citea ceva "conspirativ" vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat, în afară de aceste creații intitulate chiar de el "impertinente". În ultimii ani a intenționat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conștiinciozitatea și etica lui profesională nu l-au lăsat să depășească o anumită limită în relațiile lui cu cititorul.
  În perioada 1939 - 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. Este autorul versurilor cunoscutei melodii „Zaraza”.
  În vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în "Cronica rimată" a cotidianului "Viața Noastră" din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă.

DESEN: caricatura lui Ion Pribeagu de pe coperta cărţii "Mic şi al dracului. Antologia unui rege al umorului", Editura Teşu, 2005