Halloween
An de an, de Halloween,
Chiar în faţa casei pun
Un dovleac baban şi plin,
Ce-l pictez, cât sunt de bun,
Într-un drac hidos, vădit,
Ca atunci când seara vin
Puradei cu "trick or treat",
Să se sperie puţin,
Şi ca-n orice an, mereu,
Chiar şi ăi mai măricei,
Cum zăresc dovleacul meu,
Zău că... fac pipi pe ei!
Numai că pe strada mea
Stă şi John, din Roşiori,
Care, cu Lenuţa sa,
Are patru drăcuşori...
Ăştia, când apar mascaţi,
(Sânge de român curat!)
Nici un pic nu-s speriaţi
De dovleacul meu pictat,
Şi din contră,-a doua zi,
Când mă uit pe geam, constat,
Cât de mare el ar fi,
Că dovleacu-i speriat!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Photo 1 Source: glitters20.com
Photo 2 Source: yandex.ru
Foarte, foarte faină a doua fotografie! :))
RăspundețiȘtergereCât despre John din Roșiori, ce să mai zic? Oare despre care o fi vorba, că-s mai mulți! :)))
Da prima poza nu ti-a placut? Unde-s multi puterea creste! :)))
ȘtergereFoarte amuzantă poezia. Îmi plac şi imaginile pe care le-ai ales, Cristi.
RăspundețiȘtergereVăzând prima imagine cu dovleacul sculptat mi-am amintit că din copilărie n-am mai sculptat dovleci, dar nu o făceam pentru a comemora această sărbătoare, "Halloween", nici n-am ştiut de ea decât mai târziu şi nici nu sunt de acord cu ea, îi sculptam şi scoteam miezul din ei şi-l înlocuiam cu o lumânare aprinsă, folosindu-i în loc de lampă când în serile de toamnă ne jucam până seara târziu afară, mai departe de casă. Era bucuria noastră să sculptăm dovleci. Toţi copii de pe uliţa noastră făceau asta, pentru a ne ilumina terenul de joacă (aveam har Domnului sute de dovleci de toate mărimile) . Frumoase vremuri am mai trăit, de care acum îmi amintesc cu mult drag. Îţi mulţumesc mult, Cristi, că mi-ai deschis această oportunitate. :)
Imi pare bine ca ti-a placut postarea! :)
Ștergere