Într-o coastă a hotelului, care domină somptuos și zvelt orășelul, e o braserie. Scrie pe fereastră că poți servi micul dejun. Călătorii – printre care nu puțini străini – se îndreaptă dimineața spre braserie, îndrumați de simpaticile gazde de la ”Recepția” hotelului.
La ora nouă jumătate, localul – cîndva elegant și fercheș, acum cu un aer de cîrciumă infernală, de drumul mare – e plin de oameni băuți care au și apucat să mureze fețele de masă în drojdie. Cum pot îmbutelia unii cîte un kilogram de țuică în propriile intestine dis-de-dimineață nu pricep, dar asta-i altă poveste. Să cerem deci micul dejun.
― Păi acum? – se supără, dar nu rău, fata cu bonețica albă.
― Dar cînd?
― Numai de la șase la nouă jumătate.
― Bun. Și dacă veneam înainte cu cinci minute, cînd era fix nouă jumătate, ce puteam lua?
― Păi, un rinichi, un uger, niște țuică…
― Și acum, dacă am întîrziat, ce-a mai rămas?
― Să vă frigem un uger bun, un rinichi bun, avem și coniac cu trei stele.
― Dar ceva mai ușor, mai matinal?
― Ce?
― Să zicem brînză cu smîntînă.
― Este niște cașcaval, dar să știți că e cam tare. Mai bine un ficat.
― Ouă?
― Ar fi, dar știți sînt cam… Merg numai la omletă, că acolo nu se vede așa de limpede ce și cum.
― Atunci un ceai.
― Noi nu servim ceai.
Mă duc la bucătărie să-l caut pe responsabil. Aflu că e ”dus”. ”Stați de vorbă cu dumneai”, mă îndreaptă o femeie cu halat negru către una cu halat alb. ”Ia fugi, fa, de-aici! se supără cea cu halat alb. Ce-l trimeți pe capuʹ meu. Tu n-ai gură?”
― Mă rog, – le liniștesc – voiam să întreb: braserie, dacă nu vă supărați, ce înseamnă asta, braserie?
― Braserie înseamnă vra să zică un local unde se servește gustări de dimineață. Dar bere nu ținem.
― Eu mai mult pentru un ceai venisem.
― Ceai noi nu facem, fiindcă întrucît ni l-a dat la pachet.
― Cum adică?
― Știți, ne-a dat niște pachițăle și dacă vreți morțiș noi vă vindem pachițălul și dumneavoastră vă duceți sus, în hotel, luați niște apă fierbinte de la chiuvetă și pe urmă îl beți.
― Aș!
― Ba da. Dar acum m-ați făcut și pe mine curioasă: de ce o țineți morțiș cu ceaiul și nu vreți să luați coalea un rinichi bun, ca toată lumea, o secărică…
Sursa: Fanzinicon
:))) Ai făcut o alegere excelentă, Cristi. Textul este super amuzant. Foarte potrivit pentru a începe ziua cu bună dispoziţie.
RăspundețiȘtergereUite că, îmi amintesc de o întâmplare deloc amuzant pentru mine, când am fost detaşată pentru trei luni la, Timişoara, tot aşa am intrat într-un local unde se putea servi micul dejun. Am cerut, o felie de pâine prăjită, un ou ochi şi un ceai. La care ospătarul îmi spune: " două felii de pâine prăjită şi patru ouă ochiuri, asta este porţia". Degeaba i-am explicat că eu nu vreau atât şi dacă tot nu se poate, o să plătesc toată porţia dar să-mi aducă numai atât cât am cerut pentru că pur şi simplu ar fi fost risipă. El o ţinea morţiş pe a lui şi am renunţat la micul dejun, am servit doar un ceai şi am plecat. :)
Neplacut intr-adevar si absurd!
Ștergere:)))
RăspundețiȘtergeresper amuzanta povestea
bv pentru articol, dar cred ca se poate intampla oricui, poate nu la fel ca in poveste dar asemanator
Orice i se poate intampla oricui.
Ștergere