Marin Moraru şi Radu Beligan - "Căldură mare" (I.L. Caragiale)
"Actorul şi sălbaticii" (1975)
77 de lucruri pe care le-a învăţat Marin Moraru până la 77 de ani
1. Cea mai frumoasă frumuseţe este meseria pe care mi-am ales-o şi căreia m-am dăruit vreme de 50 de ani.
2. Când eram copil râdeam cu poftă în fiecare zi, însă acum nu mai râd atât de des pe cât s-ar putea crede, pentru că lumea asta mă întristează.
3. Nu e nimic mai frumos pe lumea asta decât copilăria, dar îţi dai seama de asta abia când ajungi la o anumită vârstă.
4. Trebuie să învăţăm ce ne aduce binele. Să înveţi, de exemplu, cum să omori fără a fi prins, este oribil. (…) De ce să nu învăţăm cum să mirosim o floare? De ce să nu vorbim despre asta?
5. Când sunt pe scenă nu am timp să văd publicul sau să mă gândesc la el. Mi-l închipui ca pe o gaură neagră, în care ştiu că există o fiinţă, cu multe capete, cu mulţi ochi, multe urechi şi guri căscate.
6. Nu cred nici în ruptul capului în existenţa conflictului dintre generaţii şi nici nu-i înţeleg rostul. Adică, ce conflict să fie între mine şi Beligan? Pentru ce? Ca să-i iau eu rolurile? Ca să joc ce joacă Beligan? Păi, ca să joc ce joacă Beligan trebuie să învăţ să ţin mâna în buzunar ca el. Nici asta nu ştiu.
7. Prim-miniştrii şi guvernele vin şi pleacă. Iau cu ei bogăţiile acestui pământ fără să-i tragă cineva la răspundere. Nu există răspundere ministerială. Dăm perle pe sticle colorate.
8. Pentru mine, culmea mizeriei este mizeria spirituală.
9. De ce vin oamenii la teatru? Pentru că suntem injectaţi în genă cu această curiozitate de a afla despre alţii.
10. Măsura ţine în primul rând de bun-simţ, iar bunul-simţ dă măsura talentului.
Articol integral pe ZiarulMetropolis.ro.
"Un om nu trebuie să încerce decât ceea ce poate." Ion Luca Caragiale
Five o'clock
Five o'clock pe englezește înseamnă ora cinci . În lumea mare, fiecare damă-și hotărăște o zi pe săptămână (jour fixe), când primește, la orele cinci după-amiază, vizite și face musafirilor tratație cu ceai; de aceea se mai zice și five o'clock tea, adică pe românește ceaiul de la ora cinci . În genere, damele din lumea mare publică în carnetul lui Claymoor, spre știința numeroaselor lor cunoștințe, ziua lor de primire. De exemplu, citim în „L'Independance roumaine:“
„Madame Esmeralde Piscopesco, five o'clock tea tous les jeudis.“
– Azi e joi. Haide, zic eu, la Madame Piscopesco.
Feciorul în frac și cu mănuși albe mă introduce în salonul splendid al somptuosului hâtel Piscopesco. Dar nu văz pe nimeni... A! În fund! auz, în salonașul intim de cel mai pur stil Louis XV, ciripind pe-ntrecute, ca doi scatii, două glasuri de coconițe. Merg acolo. Madam' Măndica Piscopesco cu surioara sa, Madam' Tincuța Popesco. Cocoana Măndica mă-ntâmpină cu grația-i obișnuită. Mărturisesc drept... Am mare slăbiciune de ceea ce francezul numește la causerie și de aceea frecventez bucuros cercurile mondains. Îmi place adică, pe românește, să stau de vorbă cu damele din lumea mare. Găsesc în conversația lor mult mai multă grație decât în conversația bărbaților. Femeile știu să spună o mie și o sută de nimicuri într-un mod mult mai interesant decât spun bărbații lucrurile cele mai serioase... O floare, o panglicuță, o deosebire d-abia simțită între două nuanțe, un nimic, distilate prin mintea subtilă a unei femei și exprimate prin acele dulci modulațiuni de voce și prin jocul acela încântător al luminilor ochilor capătă, pentru mine cel puțin, un farmec invincibil, iată-mă dar în elementul meu... Aci desigur, am să petrec câteva momente delicioase cu Madam Piscopesco, dați-mi voie...
Măndica: Vii tocma' la pont...
Tincuța: Ai fost...?
Măndica: Taci, tu!... Las' să-l întreb eu... Ai fost aseară la circ?
Eu: Am fost.
Tincuța: Cine mai...
Măndica: Taci, soro! n-auzi? (Către mine): Ai văzut pe Mița?
Eu: Pe sora matale?
Măndica: Nu... Pe Mița, pe Potropopeasca a tânară?
Eu: Da; era într-o lojă în fața mea...
Măndica (Tincuții): Ai văzut?
Tincuța (mie): Cu cin'...
Măndica: Taci!... (Mie): Cu ce pălărie era?
Eu (încurcat): Cu...
(Tincuța vrea să mă-ntrerupă.)
Măndica (astupându-i gura cu mâna): Cu o pălărie mare...
Eu (răsuflând): Da...
Măndica (Tincuții): Ai văzut? (Mie): Bleu gendarme!
Eu: Da...
Măndica (mie): Cu pamblici vieux-rose...
(Eu dau din cap afirmativ.)
Măndica (Tincuții): Te mai prinzi aldată?
Tincuța: Stai, să vedem... (Mie): Era cu bărbatu-său?
Măndica (Tincuții): Taci tu!
Tincuța: Apăi, lasă-mă și pe mine, soro!... Tot tu?
Măndica (mie): Era cu Protopopescu?
Eu (încurcat): Mi se pare că...
Măndica: Nu era cu Haralambina?
Eu (și mai încurcat): Cu care Haralambina?...
Tincuța: Cu mă-sa.
Eu:?
Măndica: ... O bătrână mică, urâtă, parcă-i o smochină uscată, și gătită-gătită...
Eu (răsuflând): Da.
Tincuța: Cu părul roșu vopsit...
Eu: Da, da.
Tincuța (Măndichii): Ai văzut?
Măndica: Ce să văz?... Parcă mă-sa nu știe (Mie): A venit cineva în lojă la ele?
Eu: ...
Tincuța: Mitică...
Eu: Care Mitică?
Măndica: Ei! care Mitică...
Tincuța: Lefterescu, locotenentul...
Eu: Să mă credeți, cuconițelor, pe onoarea mea va spun, da nu pot să zic, pentru că eu...
Măndica: Pentru că dumneata ești cavaler și au vrei să spui.
Tincuța: Da', pe Lefterescu l-ai văzut în circ!
E u: Mi se pare că era într-un stal, drept în fața mea.
Măndica: Lângă loja ei!... (Tincuții) Ai văzut? Ai înțeles acum pontul... Vezi, dacă ești proastă?
Tincuța: Peste poate!
Eu (aruncând o privire pe fereastră și văzând o trăsură închisă, care a tras la scară): Vorbești de lup și madam' Potropopesco la ușă.
Tincuța: Ea!
Măndica: Vezi ce obraznică e!...
Eu (având un presentiment și luându-mi pălăria): Doamnelor, dați-mi voie să vă salut... Îmi pare bine că vă găsesc totdeauna vesele și grațioase...
Eu trebuie să mă retrag.
Tincuța (tăindu-mi calea): Așa degrab'?
Eu: Vă asigur, că... o afacere... urgentă...
Măndica (acoperindu-mi ușa): Fără să iei măcar un ceai?
Eu (apăsat din ce în ce mai mult de vechiul meu presentiment): Parol... Măndica: Tocma acu'?
Tincuța (smulgându-mi pălăria): Peste poate!
Eu (trebuind să cedez, cad zdrobit pe un puf.)
Feciorul: Madam' Potropopesco.
Măndica se face roșie, Tincuța vânătă, eu galben, Madam Mița Protopopescu apare, uimitoare de frumoasă, și de tăcută ca totdeauna, purtând pălăria bleu genul dame. Cele trei dame se sărută foarte afectuos.)
Mița: E un ger afară, mașer, ca nu-ți poți face o idee... Dacă o ține așa toată noaptea, se duce dracului rapița!
Eu: Nu crez... Am vorbit cu arendași...
Mița: Aș! nu mi-a scris azi Potropopescu al meu?
Măndica (Miții): Ai fost aseară...
Tincuța (Măndichii): Taci tu! Las' să-ntreb eu. (Miții) Ai fost aseară la circ, Madam' Potropopesco?
Mița: Da.
Măndica: Sin...
Tincuța: Taci!.. (Miții) Singură?
Mița: Nu; cu maman,
Tincuța: Cu maman?... Bravo!
Eu (sculându-mă): Doamnelor, eu...
Măndica (împiedicindu-mă să-mi iau pălăria, și încet): Tocma' la pont! (Merge să apese nasturele soneriei.)
Tincuța: Și... era multă lume la circ?
Mița: Foarte multă.
Măndica (sunând prelungit): Ce slugi, dobitoaca! (Feciorul vine).
Măndica: Nu te-am chemat pe dumneata; treaba dumitale e să stai la ușă; unde e dobitoaca de Roza? Ce face cu ceaiul?
(Feciorul iese.)
Tincuța (Miții): Era cineva dintre cunoscuți?
Mița: Mai nimeni... Era Constantineasca, Treasca, Vasileasca, Georgeasca, Ogretinencile...
(Roza, subreta, apare.)
Măndica: Ce faci cu ceaiul ăla?
Roza: E gata, coniță.
Măndica: Apăi, de ce dracu' nu-l aduci odată!
Roza: E gata, în salon.
Măndica: Atunci, de ce nu spui, proasto!
(Roza pleacă bombănind.)
Măndica: Să nu bombănești, obraznică!
(Tot timpul asta, Madam Tincuța Popesco tace, bătându-se pe palma stângă cu un cuțit de sidef pentru tăiat corespondența pe când Madam' Potropopesco se consideră în oglindă, drăcuindu-și un cârlionț rebel din frunte care nu vrea să stea cum trebuie. Madam' Piscopesco, cu un gest degajat, ne poftește în salonul cel mare, la ceai. Un samovar și un serviciu de argint cu coroană de conte d-asupra monogramei. E.P. – Esmeralde Piscopesco – de toată frumusețea.)
Tincuța (Miții): Apropo, nu mi-ai spus cine mai era la circ.
Mița: Ba, ți-am spus... Ogretinencile...
Tincuța: Nu... Dintre bărbați...
Mița: Dintre bărbați
(Eu trec repede din salonaș și-mi iau pălăria.)
Măndica: Nu iei ceaiul?
Eu (ținându-mi în sus și bine pălăria): Ba da.
Tincuța: Mitică... nu era!
Mița: Mitica?... nu știu care Mitică...
Tincuța: Lefterescu... locotenentul!
Eu (frigându-mă cu ceaiul, către Măndica): Pardon, eu trebuie să...
Mița (râzând foarte veselă, către Tincuța): A Lefterescu! Mitică al dumitale...
Tincuța: Ba al dumitale, obraznice!
Mița: Ba al tău, mojico!
(Eu, scăpând din mână paharul de ceai, împing pe madam' Piscopesco cât colo, dau în lături pe fecior și într-o clipă sunt în curte. În poartă întâlnesc pe bravul Lefterescu.)
Eu: Und' te duci?
Mitică: La five o'clock, la madam Piscopesco.
Eu: Fugi, nenorocitule!
Tora Vasilescu, Cezara Dafinescu, Dana Dogaru şi Ştefan Radof - Five O’Clock de I.L. Caragiale (VIDEO TVR)
Imagini din Arhiva TVR cu Tora Vasilescu, Cezara Dafinescu, Dana Dogaru şi Ştefan Radof în schiţa “Five O’Clock” de I.L. Caragiale
by TVR (YouTube), 13 sept. 2015
Astăzi se împlinesc 162 de ani de la naşterea celui mai mare dramaturg român, Ion Luca Caragiale.
Florin Piersic, marele actor român de teatru şi film, îşi aniversează astăzi ziua de naştere, împlineşte 78 de ani.
La mulţi ani, Maestre!
Florin Piersic ("Mărgelatu") şi Ion Dichiseanu - "Trandafirul galben" (1981)
by Spur360 (YouTube)
Florin Piersic - "Castravetele"
Moment difuzat în programul de Revelion din 1988 al Televiziunii Române cu Florin Piersic într-o scenetă memorabilă: Castravetele. Adaptare de Octavian Sava după I.L. Caragiale, Mircea Crișan și Alex. Andy
by TVR (YouTube)
Florin Piersic, întâlnire plină de amintiri cu Szobi Cseh - "Te pui cu blondele?" (Antena 1, 2013)
by Antena 1 (YouTube)
"Ursitoarele au avut grijă de mine. Mi-au lăsat în leagăn dragul de viaţă şi bucuria de a trăi, iar timpul nu-mi poate atinge zâmbetul, nici de pe chip, nici din suflet, în timp ce tristeţea sosită în scurte escale în vizite de lucru, îşi ia repede tălpăşiţa, plictisită de lipsa colaborării mele." Florin Piersic
Laura Pausini (foto Facebook, Copyright Marco Piraccini)
Laura Pausinia lansat recent un nou videoclip, pentru melodia "Dove resto solo io". Este vorba despre al treilea single de pe noul album "20 - The Greatest Hits" care a apărut în noiembrie 2013.
Laura Pausini - Dove resto solo io (Videoclip)
Laura Pausini - Dove resto solo io (videoclip)
by Warner Music Italy (YouTube)
Image Courtesy of Laura Pausini (Facebook) - Photo made by Marco Piraccini (Copyright All Rights Reserved)
Vasile Alecsandri (n. 21 iulie 1821, Bacău — d. 22 august 1890, Mircești, județul Iași)
Vasile Alecsandri - Hora Unirii
Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!
Iarba rea din holde piară!
Piară duşmănia-n ţară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori şi omenie!
Măi muntene, măi vecine,
Vină să te prinzi cu mine
Şi la viaţă cu unire,
Şi la moarte cu-nfrăţire!
Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi şi la durere.
Unde-s doi, puterea creşte
Şi duşmanul nu sporeşte!
Amândoi suntem de-o mamă,
De-o făptură şi de-o seamă,
Ca doi brazi într-o tulpină,
Ca doi ochi într-o lumină.
Amândoi avem un nume,
Amândoi o soartă-n lume.
Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
În noi doi un suflet bate!
Vin' la Milcov cu grăbire
Să-1 secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,
Şi să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frăţească
Pe câmpia românească!
"Hora Unirii" este o poezie de Vasile Alecsandri, publicată pentru prima dată în 1856, în "Steaua Dunării", revista lui Mihail Kogălniceanu. Se cânta mereu pe data de 24 ianuarie, când s-au unit Moldova și Țara Românească, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza. Muzica a fost compusă de Alexandru Flechtenmacher.
Alexandru Flechtenmacher (n. 23 decembrie 1823, Iași, Moldova - d. 28 ianuarie 1898, București, România), pe numele său complet Alexandru Adolf Flechtenmacher, a fost un compozitor, violonist, dirijor și pedagog din Moldova.
În perioada 1 noiembrie 1864 - 1869, Alexandru Flechtenmacher a fost director la Conservatorul de Muzică și Declamațiune din București, instituție care a devenit ulterior Universitatea Națională de Muzică din București.
Este autorul primei operete românești, „Baba Hârca“, pe text de Matei Millo. Premiera a avut loc pe 26 decembrie 1848 la Teatrul Național din Iași.
A compus, de asemenea, muzica pentru "Hora Unirii", pe versurile scrise în 1855 de poetul Vasile Alecsandri, precum și primele vodeviluri și cuplete pentru piesele lui V. Alecsandri și cântece patriotice.
În perioada 1853-1858, Alexandru Flechtenmacher a fost prezent în Craiova, unde a dirijat cu prioritate muzica compusă de el însuși, din care putem enumera opereta-vrăjitorie "Baba Hârca", melodrama națională cu cântece "Cetatea Neamțului", operetele "Crai Nou" și "Sacagiu", vodevilurile "Fermecătorița" (după George Sand), "Cimpoiul dracului" și "Banii, gloria și amorul", drama cu muzică "Zavera lui Tudor", opera în trei acte "Fata de la Cozia", spectacolele cu muzică "Banul Mărăcine" și "Iancu Jianu, căpitan de haiduci", feeria muzicală "Fata aerului", compusă în colaborare cu Eduard Wachmann.
A fost fiul juristului Christian Flechtenmacher.
Gabriel Cotabita si Oana Vincu - Patul gol (TEO show) - foto Facebook
Gabriel Cotabiţă şi Oana Vîncu, fosta solistă a trupei Genius, au lansat ieri oficial videoclipul piesei "Patul gol". Regia videoclipului îi aparţine lui Dan Chişu, secvenţe din noul lui film "Deja Vu" fiind incluse în clip.
Melodia face parte din coloana sonoră a filmului "Deja Vu" regizat de Dan Chişu, care a avut premiera în luna noiembrie a anului trecut.
Gabriel Cotabiţă feat. Oana Vîncu - Patul gol (Official Music Video)
12imagini frumoase din lumede pe Flickr pentru episodul 144 din serialul "Miercurea fără cuvinte"...
Sydney Opera House - Photo made by Paul Wallace (Flickr)
Fishing on Lake Como - Italy - Photo made by K B (Flickr)
The Swans of Pen Ponds - Richmond Park, London - Photo made by Ida Hollis (Flickr)
Club de yacht, Lachine, Montréal - Canada - Photo made by Galerie de BLnordik (Flickr)
Wild Montana Skies - USA - Photo made by Kim Tashjian (Flickr)
Clouds - Marche, Macerata, Italy - Photo made by Alematrix (Flickr)
"Happiness is a warm puppy" - Charles Schulz - Canada - Photo made by J. A. McCrae (Flickr)
Twins In The Air at Sea World, QLD, Australia - Photo made by Jukka Heinovirta (Flickr)
A Storm Brewing Over Beinn an Dòthaidh - Bridge of Orchy, Scotland - Photo made by Mark Mullen (Flickr)
Fly away with me - Parasailing at Ixtapa Beach, Mexico - Photo made by Bob C Pix (Flickr)
Ma! I will make it in the big city - New York - Photo made by KayYen - License: CC BY-NC-ND 2.0 (Flickr)
Random gypsy Princess walking down the street - Bucharest - Photo made by Andi Singer (Flickr)
Copyright All Rights Reserved. All photographs are the properties of the authors.
Jucătoarea de tenis de origine aromână Simona Halep a reuşit o performanţă fantastică în această dimineaţă, reuşind s-o învingă pe Jelena Jankovici, a 8-a jucătoare a lumii, scor 6-4, 2-6, 6-0, informează gsp.ro.
Românca în vârstă de 22 de ani s-a calificat în sferturile de finală de la Australian Open, cel mai bun rezultat al ei în turneele de Mare Şlem, unde o va întâlni pe slovaca Dominika Cibulkova.
Felicitări, Simona Halep!!!
Articol integral pe www.gsp.ro: Fantastic! Simona Halep a zdrobit-o pe Jelena Jankovici şi este în sferturile de finală de la Australian Open!
Paul Cézanne(n. 19 ianuarie 1839, Aix-en-Provence - d. 23 octombrie 1906, Aix-en-Provence) a fost un pictor francez, considerat în prezent cel mai mare înnoitor al picturii la sfârșitul secolului al XIX-lea. Reducerea perspectivei la valorile termice ale culorilor și directa sa referire la formele geometrice au făcut ca pictura lui Cézanne să reprezinte puntea de trecere de la impresionism spre cubism, prima perioadă a acestei ultime orientări fiind numită de către unii teoreticieni ai artei, "faza cézanniană". Opera lui Cézanne, sinteză ideală a reprezentării naturaliste, marchează cu pregnanță evoluția artei moderne, al cărei limbaj o revoluționează în direcția unor experiențe neașteptate.
"Când picturile sunt executate corect, armonia apare de la sine. Cu cât mai numeroase şi variate sunt armoniile, cu atât se obţin mai multe efecte plăcute pentru ochi." Paul Cézanne
![Club de yacht, Lachine, Montréal [Explore]](https://lh3.googleusercontent.com/blogger_img_proxy/AEn0k_tsalwUWUCuAzxEYxDGbb6h038olBtiJlon-4FCuGnByb7eAdzGc9QESvJQBu1Db-8Jc8ZEB-ZpjgKFQAsMsgY6O2HZSn4LvDplci4huTAcf9PuuSY8R7NouC3OH8HPkoXKfQ=s0-d)
