Ion Pribeagu - "Secretul lui Hector" (versuri amuzante)

Motto:
În această lume slută
Un strop de umor ajută!
(Ion Pribeagu)

Secretul lui Hector

O zi de mai nici cald, nici rece
Ca atmosfera s-o mai schimbe
Prin Cişmigiu, moş Niţă trece
Cu Azor şi Hector, să se plimbe

Cu cureluşe lucitoare
Şi funde, cum la alţii nu-s
Câinii îi trec printre picioare
Privind în jos, privind în sus...

Pe pajiştea cu roşii muşcate
Venea o blondă încântătoare
Cu picioruşe minunate
Şi într-o rochiţă scurtă tare.

O ce plăcere...! a zis moş Niţă
Privind cu ochii plini de rouă,
Ce faci frumoasă coniţă?
Şi pupă mâinile amândouă...

- Merci beaucoup! Dar mătăluţă?
- Comsi-comsa! Văzând că-i soare,
Ieşii la aer o lecuţă
Cu pechinezii la plimbare

Şi-n timp ce firea stă să fiarbă
Căţeii se jucau nespus
Tot tăvălindu-se pe iarbă
Privind în jos, privind în sus,

Şi mârâiau cu nesimţire
Şi se trânteau în prund smintiţi
Că adesea moş Niţă, scos din fire,
Spunea: Ţi-ai dracului să fiţi!

Au mai vorbit de-a ei rochiţă
De-al câinilor temperament
Şi pururea galant, Moş Niţă
Găsi prilej de compliment:

Ce păr frumos ai, un tezaur
De parcă soarele subit
Te-a nins în păr cu stropi de aur
Şi-n bucle raze ţi-a-mpletit!

Prin prund cu salturi jucăuşe
Azor şi Hector cum v-am spus
Se încurcau printre picioare
Privind în jos, privind în sus

Dar Hector, javră rubicondă
Lui Azorel a prins să-i spună:
- Moş Niţă crede că e blondă
Dar numai noi ştim că-i brună!

poezie satirică de Ion Pribeagu

Ion Pribeagu (născut pe 27 octombrie 1887 la Sulița, județul Botoșani - decedat în 1971 la Tel Aviv, Israel) a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici, poet și umorist evreu originar din România.
Până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-și anagrama prenumele și a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu. Au urmat apoi alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină.
A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri. Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții.
A scris mult "pentru sertar", iar aceste realizări le ținea numai pentru el, strânse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete. Rareori citea ceva "conspirativ" vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat, în afară de aceste creații intitulate chiar de el "impertinente". În ultimii ani a intenționat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conștiinciozitatea și etica lui profesională nu l-au lăsat să depășească o anumită limită în relațiile lui cu cititorul.
În perioada 1939 - 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. Este autorul versurilor cunoscutei melodii „Zaraza”.
În vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în "Cronica rimată" a cotidianului "Viața Noastră" din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă, potrivit ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pribeagu.

DESEN: caricatura lui Ion Pribeagu de pe coperta cărţii "Mic şi al dracului. Antologia unui rege al umorului", Editura Teşu, 2005
Sursa FOTO: www.casa.acasa.ro

Domnişoara L. şi trupa lui Tarzy

Domnişoara L. era supraponderală, locuia la etajul 6, avea 67 de ani şi câţiva Pekinezi. Ieşea în fiecare zi la plimbare cu patrupedele în jurul blocului. Eu eram în clasa a treia şi o aşteptam cu nerăbdare în fiecare zi când veneam de la şcoală să iasă afară, ca să mă joc cu Tarzy şi ai lui. Numele de Tarzy provenea de la Tarzan şi îi aparţinea celui mai mic dintre câini.

De obicei îl vedeam pe Tarzy coborând scările de la intrarea în bloc în viteză, după el urmând agale încă trei câini şi stăpâna lor. Deci, avea în total patru animăluţe.
După ce îi smotoceam bine, ne vedeam de ale noastre, jucam fotbal, de-a v-aţi ascunselea sau alte jocuri specifice copilăriei în aer liber, care difereau mult de privitul cu ochii la monitor, ore în şir, al copiilor din ziua de azi.

La un moment dat Tarzy dispărea, iar domnişoara L. nu era preocupată de acest lucru, plimbându-se liniştită în continuare împreună cu câinii care rămâneau trei în jurul ei... Unde era al patrulea?
Începeam să-l caut prin zonă, să-l strig pe nume, iar el nimic.
Altădată ieşea fără el, dar ce să vezi?... Acesta apărea după aproximativ o oră şi completa trupa de la etajul 6, adică patru câini mititei!

După câteva zile de strigăte şi căutări, un vecin mi-a spus că de fapt sunt în total şapte Pekinezi... Domnişoara L. îi scotea la plimbare pe rând, în două grupuri, aşa explicându-se dispariţiile şi apariţiile neaşteptate ale micului Tarzy.



Sursa foto: pozecaini.com