FABULA PARVENITULUI
Nicolae Bunduri
Un individ (sau individă)
În drum spre scaunul înalt,
A reuşit din primul salt,
Să şi-l ocupe-avid (avidă)
Vă relatez succint, acum,
Cum a scurtat puţin din drum,
Dibace şi perfid (perfidă):
Călcând pe umeri şi pe cap,
Urcă în sărituri de ţap,
Aproape-n vârf de piramidă.
Dar scaunul de-atâta tolănit,
S-a-mbolnăvit de scârţâit,
Sub atmosfera de acid (acidă)
Un leac în grabă a găsit,
Şi c-un molar l-a-nţepenit,
"Artistul" insipid (sau insipidă)
Cum a-nţeles care-i folosul,
Punând mereu la treabă "osul",
S-a dovedit valid (validă).
Morală dublă
Pentru timpul care vine,
Să vă meargă bine gura,
Ascultaţi-mă pe mine:
Nu vă neglijaţi dantura!
Când nu te-ajută harul minţii,
Un scaun poţi să-l ţii cu dinţii!
sursa
Sarmalele Reci - Prostia la putere
Asculta mai multe audio diverse
Sursa foto: hartancui.ro
