Meseria de a trăi (Il mestiere di vivere) - 4 - Cesare Pavese

Keep the sea in your hand

Sursa foto: deviantart.com

Meseria de a trăi (JURNAL 1935 - 1950)

1941

14 aprilie

Nicio femeie nu se căsătoreşte din interes: toate au abilitatea ca, mai înainte de a se mărita cu un milionar, să se îndrăgostească de el.

1944

13 februarie

Bogăţia vieţii e alcătuită din amintiri, uitate.

24 februarie

Există oameni pentru care politica nu este universalitate ci doar legitimă apărare.

24 aprilie

Popoarele care au avut o mitologie bogată sunt popoarele care au filozofat cu mai multă îndârjire: indieni, greci, germani.

1 octombrie

Vine o vreme când ne dăm seama că tot ceea ce facem va deveni la timpul său amintire. Este maturitatea. Pentru a ajunge la ea trebuie tocmai să ai amintiri.

20 octombrie

A avea curaj şi a avea dreptate: cei doi poli ai istoriei. Şi ai vieţii. Unul, în genere, îl neagă pe celălalt.

1945

22 noiembrie

Nu scapi de un lucru, ocolindu-l, ci trecând prin el.

23 noiembrie

Când gonim cerşetorul îi spunem: la casa următoare ai să găseşti tot ce-ţi trebuie.

Tot celui care are i se mai dă.

Meseria de a trăi (Il mestiere di vivere) - Cesare Pavese - 3 -

                                      Drop by Drop - Photo Source: http://today.deviantart.com

Meseria de a trăi (JURNAL 1935 - 1950) - Cesare Pavese

1938

19 februarie
Acei filozofi care cred în absolutul logic al adevărului nu s-au luat niciodată la harţă cu o femeie.

25 aprilie
De ce - când ai făcut o greşeală - spui: "altă dată voi şti ce am de făcut", când ar trebui să spui: "altă dată voi păţi la fel"?

5 octombrie
Insulta cea mai gravă care i-o poţi aduce unui om este să nu crezi că suferă.
După cum nu te gândeşti la durerile altuia, ai putea să nu te gândeşti nici la ale tale.

18 octombrie
Să descrii natura în poezie, însemnează să-i imiţi pe cei care descriu o eroină frumoasă sau un erou puternic.

A reuşi în ceva, în orice, este o ambiţie, o ambiţie murdară. E logic deci să recurgi la mijloacele cele mai murdare.

30 octombrie
Îi iertăm pe alţii când ne convine.

2 noiembrie
Nu-s de ajuns nenorocirile ca să facă dintr-un nătărău un om inteligent.

1940

21 ianuarie
Lucrurile gratuite sunt acelea care costă mai mult. Cum? Costă efortul de-a pricepe că sunt gratuite.

28 iulie
Nu ne amintim zilele, ne amintim momentele.

2 noiembrie
Cine nu se salvează singur nu poate fi salvat de nimeni.

Meseria de a trăi (Il mestiere di vivere) - Cesare Pavese - 2 -

                                       Van Gogh's Chair and Pipe (1888) / Source: www.art.com

1936

5 mai
Păcatul nu este o acţiune sau alta, ci o întreagă existenţă prost combinată. Unii păcătuiesc, alţii nu. Aceleaşi lucruri (a urî, a poseda pe cineva, a trândăvi, a maltrata, a se umili, a se îngâmfa) pentru unii sunt păcate, pentru alţii nu. A fi păcătuit înseamnă a fi rămas convins că acţiunea săvârşită este într-un mod misterios creatoarea nefericirii proprii în viitor, că ea a tulburat vreo lege misterioasă de armonie şi nu e decât un inel într-un lanţ de disonanţe precedente şi viitoare. A trăi este ca un fel de adunare repetată, în care e de ajuns să fi greşit suma primilor doi termeni de adunat, ca totalul să nu mai iasă. Adică a se angrena într-un mecanism; etc.

11 decembrie
Castitatea - chiar dacă e doar presupusă - nu este o atracţie sexuală, căci dacă ar fi aşa femeile ar trebui să fie moarte după călugăraşi şi preoţi abia ieşiţi din seminar, despre care se bănuieşte că iau canoanele în serios. În schimb sunt moarte după porcii bătrâni - oamenii cu experienţă - cu părul rărit şi hârşiţi în rele.
Şi chiar tu, ai visat vreodată călugăriţe?

18 decembrie
Este ceva şi mai trist decât pierderea idealurilor: îndeplinirea lor.

Meseria de a trăi (Il mestiere di vivere) - Cesare Pavese - 1

Mi-am amintit ieri de o carte pe care am citit-o cu ani în urmă: "Meseria de a trăi" (JURNAL 1935 - 1950) de Cesare Pavese. M-am gândit să redau fragmente din această carte în câteva postări. Dintre cărţile preferate există vreuna pe care aţi dori s-o recitiţi?

                                      Cesare Pavese (1908 - 1950)

1935

28 octombrie
"Poezia începe când un neghiob spune despre mare: Parcă-i untdelemn! Nu e câtuşi de puţin cea mai exactă descriere a mării calme, ci plăcerea de a fi descoperit asemănarea, satisfacţia unui misterios raport, nevoia de a striga în cele patru vânturi că s-a observat acest raport.
Şi, fireşte, neghiobia ar fi tot atât de mare dacă ne-am opri aici. Începută astfel poezia, trebuie terminată şi alcătuita o povestire bogată în relaţii care să echivaleze abil cu o judecată de valoare.
Aceasta ar fi poezia tipică, ideea. Dar, în mod obişnuit, operele sunt făcute din sentiment - descrierea exactă a mării liniştite - care din când în când spumegă, descoperind raporturi. S-ar putea ca poezia tipică să fie ideală şi - cum noi trăim şi din microbi - tot ceea s-a făcut până acum să fie compus din simple fragmente mimetice (sentiment), din gânduri (logică) şi din raporturi cât mai îndemânatic alese (poezie). O combinaţie mai absolută ar fi poate nerespirabilă şi idioată."

20 decembrie
"Viaţa fără fum e ca şi fumul fără friptură.
Sau poliţişti sau delincvenţi."

29 decembrie
"Dintre cele două îndeletniciri: a scrie versuri şi a studia, găsesc mai multă satisfacţie în cea de-a doua. Cu toate astea nu uit că-mi place să studiez având permanent în vedere scrierea versurilor. Dar în fond poezia e o rană mereu deschisă, pe unde se scurge toată sănătatea din corp."

Sursa foto: www.whosdatedwho.com

Despre căsătorie

"Nicio femeie nu se căsătoreşte din interes: toate au abilitatea ca, mai înainte de a se mărita cu un milionar, să se îndrăgostească de el."
C. PAVESE

"Căsătoria, este o instituţie necesară între 20 şi 30 de ani; utilă, dar nu necesară de la 30 la 40 de ani; mai târziu, ea devine de obicei dăunătoare şi duce la decadenţa intelectuală a omului."
NIETZSCHE

"Soţiile sunt stăpânele soţilor tineri, tovarăşele oamenilor maturi şi infirmiere pentru soţii bătrâni; omul are deci, la fiecare vârstă, un pretext pentru a se căsători."
F. BACON

Cu Irinel ne-am lămurit. Dar lui Oana Zăvoranu, ce cugetare i s-o potrivi oare?