Buna Vestire, bucuria întregii zidiri
Autor: Pr. Ciprian Florin Apetrei (Ziarul Lumina)
Venirea lui Dumnezeu în lume şi între oameni prin Întruparea Fiului Său este chipul cel mai înalt al iubirii Preasfintei Treimi faţă de neamul omenesc. Acest adevăr teologic îl sărbătorim la Buna Vestire. Praznicul împărătesc este sărbătorit în fiecare an la 25 martie. Anul acesta, Buna Vestire coincide cu Duminica a cincea din Postul Mare şi de aceea se săvârşeşte Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare. Această sărbătoare cade în fiecare an în perioada Postului Mare şi Biserica acordă dezlegare la peşte.
Buna Vestire - în limba greacă Evanghelismos, în limba slavonă Blagoveştenie - a Întrupării Fiului lui Dumnezeu a fost sărbătorită la 25 martie încă din prima jumătate a secolului al V-lea, odată cu generalizarea prăznuirii Naşterii Domnului la 25 decembrie. Este prima sărbătoare confirmată în documente dintre sărbătorile Maicii Domnului. Data acestei sărbători a variat la început. Astfel, unii o sărbătoreau în ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar în unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia şi Milano, Buna Vestire s-a sărbătorit pe 18 decembrie, informează ziarullumina.ro.
Părintele profesor Ene Branişte susţine că sărbătoarea a fost introdusă la Roma de Papa Leon al II-lea (681-683). La început, aceasta era doar locală şi cu denumirea de sărbătoare a aşteptării Naşterii Domnului. Variaţia datei de prăznuire a existat în Apus până în secolul al XI-lea, când data de 25 martie s-a generalizat în tot Occidentul. Numai la armeni Buna Vestire se prăznuieste pe 7 aprilie, în raport cu data veche a sărbătorii Naşterii Domnului (6 ianuarie).
În Răsărit însă, data de 25 martie s-a generalizat probabil îndată ce Naşterea Domnului a început să fie sărbătorită peste tot pe 25 decembrie, adică încă din prima jumătate a secolului al V-lea.
Răspunsul Mariei deschide omenirii calea întoarcerii în Rai
Cel care ne relatează despre acest eveniment biblic al Bunei Vestiri este Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, 1, 26-56. Citim în capitolul întâi al Evangheliei sale că la şase luni după zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul, Arhanghelul Gavriil este trimis din nou pe pământ, de data aceasta în oraşul Nazaret din Galileea, la o fecioară cu numele Maria: „Şi intrând îngerul la dânsa i-a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!” Istorisind viaţa Sfintei Fecioare Maria, Sfântul Maxim Mărturisitorul ne spune că ea nu s-a împotrivit celui trimis la ea de Dumnezeu: „Nu s-a arătat necredincioasă, dar nici n-a primit cu uşurinţă cuvântul… nu s-a tulburat la vederea arhanghelului, căci era obişnuită de nenumărate ori cu vederea sa atunci când acesta îi aducea hrană în Templu, ci s-a tulburat din pricina cuvintelor ce răsunau în urechile ei… «Ce fel de închinare poate fi aceasta?», căci nu cunoştea adâncimea tainei şi tresărea la această unire a firii dumnezeieşti cu cea a oamenilor, şi cugeta cum anume s-ar putea întâmpla aceasta”. Mesajul îngerului continuă: „… Nu te teme, Marie, fiindcă ai aflat har la Dumnezeu. Iată, vei lua în pântece şi vei zămisli şi vei naşte fiu şi numele Lui îl vei chema Iisus. Acesta mare va fi şi Fiul Celui-Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său, şi va împărăţi peste casa lui Iacob în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit”. Uimită de cele ce auzea de la înger, Fecioara rosteşte: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?” „Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui-Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema… căci la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă”. Vedem de aici că actul întrupării Fiului lui Dumnezeu se face prin participarea Sfintei Treimi. Puterea Celui Preaînalt indică prezenţa Tatălui, iar umbrirea Sfintei Fecioare este lucrarea Sfântului Duh, iar Sfântul care se va naşte din ea este Fiul lui Dumnezeu. Fecioara Maria primeşte taina prin cuvintele: `Fie mie după cuvântul tău”. Acest accept al Maicii Domnului exprimă acordul omului cu voinţa lui Dumnezeu şi deschide calea întoarcerii în Rai de unde am fost izgoniţi prin neascultarea protopărinţilor Adam şi Eva.
Buna Vestire este împlinirea făgăduinţei lui Dumnezeu, care s-a dat după căderea lui Adam şi a Evei (Facere 3, 15) şi care se numeşte protoevanghelie. De aceea, înştiinţarea despre întruparea Cuvântului lui Dumnezeu este cea mai mare veste în istorie.
După cuvântul Sfântului Maxim Mărturisitorul, Evanghelia lui Dumnezeu este o solie a lui Dumnezeu şi mângâiere pentru oameni prin Fiul Său întrupat. În acelaşi timp, este şi împăcarea oamenilor cu Tatăl, Care dă ca plată îndumnezeirea nenăscută celor care ascultă de Hristos.
Vestea cea bună, Evanghelia, este îndreptarea neascultării care a avut loc la începutul creării omului, în Raiul fizic. Acolo, de la femeie au început căderea şi urmările acesteia, aici, tot de la femeie au început toate bunătăţile. Astfel, Preasfântă este noua Evă. Acolo există Raiul sensibil, aici Biserica. Acolo Adam, aici Hristos. Acolo Eva, aici Maria. Acolo şarpele, aici Arhanghelul Gavriil. Acolo, şoptirea şarpelui către Eva, aici, salutarea îngerului către Maria (după cuvântul Cuviosului Iosif Vrienios). În acest fel s-a îndreptat greşeala lui Adam şi a Evei.
Un praznic al bucuriei
Sfântul Teofan Zăvoratul ne spune: „Toţi iubim bucuria, cu toţii căutăm bucurii. Lanţurile necazului ne apasă; întristarea ne strâmtorează pieptul, ne întunecă mintea, ne răneşte sufletul, ne aruncă în neorânduială trupul. Dar îndată ce Dumnezeu Însuşi ne descoperă şi ne dăruieşte vreo bucurie, atunci bucuria cu pricina este binecuvântată chiar în acest loc al surghiunului, şi trebuie să spunem că este singura binecuvântată, pentru că de vreme ce Dumnezeu a pus asupra noastră necazul şi întristarea, El este singurul care poate să le înlăture sau cel puţin să le îndulcească, trimiţând bucurie şi mângâiere”. O asemenea bucurie îngăduită de Dumnezeu este cea adusă de Arhanghelul Gavriil la Buna Vestire.
Buna Vestire este, înainte de toate, bucurie. Căci primul cuvânt pe care Arhanghelul Gavriil l-a grăit către Fecioara Maria, când a venit să-i aducă cea mai mare veste din istoria omenirii, a fost „Bucură-te!”. Şi într-adevăr, după primele momente de tulburare, datorate atât de neaşteptatei veşti, înţelegând că vestitorul era venit cu putere de la Dumnezeu (căci numele „Gavriil” se tâlcuieşte „puterea mea este Dumnezeu”), fiinţa Fecioarei Maria a fost inundată de o bucurie de negrăit, datorită revărsării şi umbririi harului, mai ales în clipa în care Arhanghelul i-a zis: „Bucură-te ceea ce eşti plină de har!”
Iar după ce Fecioara a rostit cuvântul răspuns „Fie!”, ca semn de acceptare a planului dumnezeiesc, ea a devenit izvor de bucurie mântuitoare pentru întreg pământul, însetat de îndelungata aşteptare a lui Mesia.
Duminică, la sărbătoarea Bunei Vestiri, suntem chemaţi şi noi să ne bucurăm, ca în fiecare an, cu nădejdea sfântă a mântuirii noastre.
Sursa: www.ziarullumina.ro/buna-vestire-bucuria-intregii-zidiri-132014.html
