joi, 4 august 2011

De ce căscatul este contagios?


Oamenii cască încă de la început / Foto: Photoxpress
Căscatul este un reflex prin care, simultan, se inhalează aer şi se întind timpanele, urmate de expiraţie. Fetuşii încep să caşte încă din pântecele mamei, cam pe la 11 săptămâni după concepţie. Totuşi, căscatul devine contagios abia în jurul vârstei de patru ani.

De fapt, toate vertebratele cască, inclusiv şerpii şi şopârlele. Totuşi, transmiterea reflexului de la un membru al speciei la altul se face doar la oameni şi la cimpanzei. Majoritatea studiilor au ajuns la concluzia că răspândirea reflexului de a căsca vine din perioada de început a omenirii şi că este strâns legată de subconştient, de empatie şi de legăturile sociale.
Între 40 şi 60 la sută din adulţii sănătoşi cască dupa ce văd pe cineva căscând, dacă se gândesc la căscat sau doar dacă citesc despre căscat. Persoanele cu deficienţe, precum copiii cu versiuni uşoare de autism, vor fi influenţaţi într-un număr mult mai mic, în timp ce copiii cu autism sever nu vor prelua niciodata căscatul. 
Că totul ţine de empatie, s-a stabilit. Însă care era mecanismul exact de la care a pornit, încă nu este clar. Discovery a publicat o teorie conform căreia rolul transmiterii căscatului era de a calma după o perioadă stresantă, de a scădea nivelul de alertă şi a transmite o senzaţie de calm în grup. 
O altă teorie, publicată de BBC, sugerează că rolul căscatului contagios era, mai degrabă decât să anunţe că organismul este gata de culcare, să ajute grupul să rămână treaz şi alert la pericole. Această teorie are la baza observaţia că prin căscat creierul se răcoreşte, ceea ce îi măreşte puterea de concentrare în momentele în care este foarte obosit.
Pornind de la ideea că empatia este responsabilă pentru transmiterea căscatului, s-au facut studii şi pe animalele care empatizează cel mai bine cu oamenii: câinii. Rezultatele parţiale (cercetările fiind încă în curs) au demonstrat că patrupedele reacţionează la căscatul omului, căscând la rândul lor. 21 din 28 de câini au reacţionat astfel. Atunci când omul doar a deschis şi a închis gura, ca şi cum ar căsca, niciun câine nu a mai reacţionat.


20 de comentarii:

  1. am cascat de cateva ori cat am citit articolul:))

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa este. Se transmite foarte usor. O zi buna si tie, Alice!

    RăspundețiȘtergere
  3. Interesant articolul ,am aflat si unele lucruri noi .Ganduri bune!

    RăspundețiȘtergere
  4. Doar la oameni si cimpanzei? Ahaam, sunt cimpanzeu :D Mi-am aflat originea :))

    RăspundețiȘtergere
  5. chiar interesant, iar eu credeam ca este sanatos sa casc, se pare ca trebuie sa ma abtin :), totusi cand ii vezi pe uniiiii...

    RăspundețiȘtergere
  6. E sanatos...doar ca se transmite usor. Asta-i tot. :))

    RăspundețiȘtergere
  7. Salutare Cristi !
    Ştiam că este contagios dar citind toate acestea mi-a venit o idee : ce-ar fi ca la o şedinţă ca un bun actor să începi să caşti cu poftă în aşa fel încât să te vadă ceilalţi ? E , îţi poţi imagina ?

    RăspundețiȘtergere
  8. La o sedinta in Parlament poate... :))

    RăspundețiȘtergere
  9. Mna, e clar...sunt o vertebrata, ca asa m-a apucat cascatul de cand citesc aici, de nu ma mai opresc. :D

    RăspundețiȘtergere
  10. buna seara Cristi, te invit la o cafea de seara , pe MWB :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Bun venit pe aici, Liviu! MWB este un blog deosebit.

    RăspundețiȘtergere
  12. Frate, da stiu ca am cascat , nu gluma cat am citit. Si nu de plictiseala.

    RăspundețiȘtergere
  13. Foarte interesant. De mult am aflat ca este contagios cascatul, insa nu stiam de ce. Si chiar au dreptate, am inceput sa casc cand am citit titlul :))

    RăspundețiȘtergere