Dorel Schor - ”Avocado” (schiţă umoristică)

Dorel Schor - ”Avocado”

– Of, îmi spune o vecină, ştii la cât a ajuns un kilogram de avocado?
– La cât? întreb eu politicos.
– Nu mai întreba, îmi răspunde. O avere! Atâta costă, mai bine să nu ştii…

Mă întâlnesc puţin mai târziu cu dentistul Kleinergrois.
– S-a scumpit grozav avocado, îi spun ca să intru în vorbă.
– Dar ce? se miră el, ţie îţi place avocado?
– Îmi place, mărturisesc. Îl amestec cu un ou tare, il frec cu puţină sare şi când îl ung pe pâine adaug câteva feliuţe de castravete.
– Asta ar trebui să te îngrijoreze, constată dentistul. Vin acum de la cursul de psihanaliză clinică. O simplă interpretare ar trebui să te pună în gardă. Fără îndoială, castravetele denotă preocupări sexuale, feliuţele o dominantă sadică, iar oul tare înseamnă o deteriorare a instinctelor.
– Ce te-a apucat? Eu mănânc castravete de când mă ştiu. Bunica mea…
– Exact. Precis că ai nervii distruşi, eşti gata să recurgi la brutalităţi, simţi nevoia să tai, să freci, să distrugi. Şi ce spuneai de bunica? O urai, nu-i aşa? Instincte atavice, masochiste…
– Dimpotrivă… Bunica, săraca…
– Aha, singur spui săraca. Omul nu spune nimic fără o cauză profundă, ascunsă în subconştient. Când ai spus săraca, ai recunoscut că ai vrut s-o asasinezi, s-o tai ca pe un castravete. Toate manifestările actuale ale omului au la origine dorinţe refulate din prima copilărie. Când spui că iţi place avocado, înseamnă că la şase ani ai fost îndrăgostit de o balerină, amanta unui grefier.
– De unde până unde?
– Foarte simplu: avocado înseamnă avocat, avocaţii au legături cu grefierii, iar grefierilor le plac balerinele. Aşa că du-te la un psihiatru, nu mai aştepta.

M-am dus la un psihiatru. M-a întrebat ce mă supără.
– Îmi place avocado frecat cu ou tare şi cu feliuţe de castravete, am mărturisit.
– Aha, a mormăit specialistul… Cât e radical din treizeci şi trei?
– Eu…, radical…
– Cine l-a ucis pe Maximilan al Mexicului?
– Pardon, eu am venit pentru avocado.
– Sigur, sigur, puişor. Ia spune în ce se varsă Orinoco?
– Nu ştiu.
– Evident. Ce populaţie are Las Vegas? Ce înălţime are domul din Ulm? Ce credeau sumerienii despre infern? Ce reprezintă stema Liberiei? Care e distanţa până la Uranus? Câte preludii a compus Liszt? Cât costă un kilogram de avocado?
– Nu ştiu! am strigat. Lăsaţi-mă în pace!
– Aha, să te las în pace? Dar cine a început? În ce zi ne aflăm?
– Nu ştiu…, vreau să plec, am murmurat.
– Când au apărut primele simptome? De când îţi place avocado?
– Nu ştiu, eu sunt un simplu salariat, nu am studii…
– Eşti un caz grav, a decis psihiatrul. Un simplu salariat şi cumperi avocado. Ştii la cât a ajuns un kilogram de avocado? Eşti nebun de legat!!!

Schiţă umoristică de Dorel Schor (sursa: Citatepedia)
Sursa foto: www.sanatatespirituala.ro/fructul-de-avocado-unul-dintre-cele-mai-sanatoase-si-delicioase-alimente/

Pauza de ceai (schiţă comică de Dorel Schor)

Pauza de ceai (schiţă umoristică de Dorel Schor)

La noi, mă refer la instituţia unde lucrez eu, se respectă cu stricteţe orarul. Şi cel mai bun exemplu este pauza de ceai fixată la ora 11 fix. E drept că de la o vreme se bea mai mult cafea decat ceai, dar asta nu are prea mare importanţă pentru că ceea ce contează cu adevărat este faptul că ne adunăm în biroul secretarei unde se află un ceainic plus tava cu ceşti şi mai stăm de vorbă o jumătate de oră ca între colegi.

Eu asist cam pasiv la discuţii pentru că zilnic sunt cam aceleaşi subiecte fierbinţi, adică bursa şi fotbalul, despre care cunoştinţele mele sunt cam firave. Cu bursa, mai treacă meargă, pentru că nimeni nu e chiar atât de inspirat să ştie ce acţiuni merg în sus sau în jos, aşa că mai arunc o vorbă de neofit, care se potriveşte sau nu cu ce se întâmplă.

Dar la fotbal, vă rog să mă credeţi, sunt tămâie… Mai ales în comparaţie cu colegii mei, suporteri si cunoscători ai unor echipe locale, naţionale sau de club cu reputaţie internaţională. Numele acestor echipe vestite trec pe lângă mine fără să lase urme, uneori reţin câte o localitate renumită pentru altceva în afară de fotbal sau câte un nume de jucător care imi aminteşte de un savant celebru, de un scriitor sau de un pictor născut acolo. Cât despre jucătorii atât de renumiţi şi care câştigă multe milioane de euro, nici nu ştiu dacă să-i repartizez la fotbal sau la bursă.

Colegii mei sunt drăguţi şi uneori îmi dau un pic de atenţie, de pildă mă întreabă şi pe mine ce părere am de echipa din Milano sau cea din Barcelona, iar eu le răspund că am o părere foarte bună în general.

Ieri, de exemplu s-a discutat foarte pasional despre campionatul de fotbal francez şi pentru prima oară am intervenit şi eu cu o întrebare, în dorinţa de a vorbi şi despre altceva:
– Ce părere aveţi despre Toulouse-Lautrec?

Toţi s-au oprit o clipă şi apoi, aprobat de specialiştii in materie, unul din pasionaţii fotbalului a declarat hotărât:
– Bate Toulouse!! Aici mergem la sigur!

După pauză, între patru ochi, şeful meu direct, m-a complimentat.
– I-ai păcălit frumos pe ignoranţii ăştia, mi-a plăcut…
– Ah, v-aţi prins şi dumneavoastră că…
– Păi, cred şi eu. Lautrec nici nu joacă în prima ligă!

Sursa: www.citatepedia.ro
Sursa foto: http://foodstory.stirileprotv.ro/cafea-ceai/top-5-tipuri-de-ceai-si-beneficiile-lor-pentru-orgasimul-tau