"Halloween" (poezie amuzantă de Valeriu Cercel)

Halloween - caricatură de Costel Pătrășcan

"Halloween" (poezie amuzantă de Valeriu Cercel)

An de an, de Halloween,
Chiar în faţa casei pun
Un dovleac baban şi plin,
Ce-l pictez, cât sunt de bun,

Într-un drac hidos, vădit,
Ca atunci când seara vin
Puradei cu "trick or treat",
Să se sperie puţin,

Şi ca-n orice an, mereu,
Chiar şi ăi mai măricei,
Cum zăresc dovleacul meu,
Zău că... fac pipi pe ei!

Numai că pe strada mea
Stă şi John, din Roşiori,
Care, cu Lenuţa sa,
Are patru drăcuşori...

Ăştia, când apar mascaţi,
(Sânge de român curat!)
Nici un pic nu-s speriaţi
De dovleacul meu pictat,

Şi din contră,-a doua zi,
Când mă uit pe geam, constat,
Cât de mare el ar fi,
Că dovleacu-i speriat!

poezie satirică de Valeriu Cercel

"Halloween" (poezie amuzantă de Valeriu Cercel)

"Halloween"

An de an, de Halloween,
Chiar în faţa casei pun
Un dovleac baban şi plin,
Ce-l pictez, cât sunt de bun,

Într-un drac hidos, vădit,
Ca atunci când seara vin
Puradei cu "trick or treat",
Să se sperie puţin,

Şi ca-n orice an, mereu,
Chiar şi ăi mai măricei,
Cum zăresc dovleacul meu,
Zău că... fac pipi pe ei!

Numai că pe strada mea
Stă şi John, din Roşiori,
Care, cu Lenuţa sa,
Are patru drăcuşori...

Ăştia, când apar mascaţi,
(Sânge de român curat!)
Nici un pic nu-s speriaţi
De dovleacul meu pictat,

Şi din contră,-a doua zi,
Când mă uit pe geam, constat,
Cât de mare el ar fi,
Că dovleacu-i speriat!

poezie satirică de Valeriu Cercel

"Halloween" (versuri amuzante de Valeriu Cercel)

Halloween

An de an, de Halloween,
Chiar în faţa casei pun
Un dovleac baban şi plin,
Ce-l pictez, cât sunt de bun,

Într-un drac hidos, vădit,
Ca atunci când seara vin
Puradei cu "trick or treat",
Să se sperie puţin,

Şi ca-n orice an, mereu,
Chiar şi ăi mai măricei,
Cum zăresc dovleacul meu,
Zău că... fac pipi pe ei!

Numai că pe strada mea
Stă şi John, din Roşiori,
Care, cu Lenuţa sa,
Are patru drăcuşori...

Ăştia, când apar mascaţi,
(Sânge de român curat!)
Nici un pic nu-s speriaţi
De dovleacul meu pictat,

Şi din contră,-a doua zi,
Când mă uit pe geam, constat,
Cât de mare el ar fi,
Că dovleacu-i speriat!

poezie satirică de Valeriu Cercel

Photo Source: glitters20.com

Valeriu Cercel - "Divorţ în stil românesc" (poezie amuzantă)

Foto: www.sokant.ro

Divorţ în stil românesc (versuri de Valeriu Cercel)

După atâţia ani de căsnicie,
Acum, că amândoi ne pensionăm,
Nici vorbă despre ură, duşmănie,
De-acord căzurăm ca să divorţăm,

Şi nu că ar fi fost nepotrivire
De caracter, ea grasă, io schilod,
Ci chiar ne potrivim, dintr-o privire
Suntem făcuţi pe-acelaşi calapod,

Că eu sunt fumător... şi ea fumează,
Eu sting atunci când beau, ea bea cu foc,
La poker eu trişez, şi ea trişează,
Cum dracu' de-am avut aşa noroc?!

Iar când ne-ncăierăm, o iau la moacă,
Dar eu nicicând la faţă nu am dat,
De păr o iau doar când nu vrea să tacă
Şi-o-njur de mă-sa, fi'nd manierat,

Aşa că amândoi am hotărât,
După o viaţă plină de capricii,
Să divorţăm, că ne şade urât
S-avem un partener cu-atâtea de vicii.

poezie satirică de Valeriu Cercel

Valeriu Cercel - "Halloween" (versuri amuzante)

Halloween

An de an, de Halloween,
Chiar în faţa casei pun
Un dovleac baban şi plin,
Ce-l pictez, cât sunt de bun,

Într-un drac hidos, vădit,
Ca atunci când seara vin
Puradei cu "trick or treat",
Să se sperie puţin,

Şi ca-n orice an, mereu,
Chiar şi ăi mai măricei,
Cum zăresc dovleacul meu,
Zău că... fac pipi pe ei!

Numai că pe strada mea
Stă şi John, din Roşiori,
Care, cu Lenuţa sa,
Are patru drăcuşori...

Ăştia, când apar mascaţi,
(Sânge de român curat!)
Nici un pic nu-s speriaţi
De dovleacul meu pictat,

Şi din contră,-a doua zi,
Când mă uit pe geam, constat,
Cât de mare el ar fi,
Că dovleacu-i speriat!

poezie satirică de Valeriu Cercel


Don't drink and drive!

Photo 1 Source: glitters20.com.
Photo 2 Source: yandex.ru

Valeriu Cercel - "Halloween" (poezie satirică)

Halloween

An de an, de Halloween,
Chiar în faţa casei pun
Un dovleac baban şi plin,
Ce-l pictez, cât sunt de bun,

Într-un drac hidos, vădit,
Ca atunci când seara vin
Puradei cu "trick or treat",
Să se sperie puţin,

Şi ca-n orice an, mereu,
Chiar şi ăi mai măricei,
Cum zăresc dovleacul meu,
Zău că... fac pipi pe ei!

Numai că pe strada mea
Stă şi John, din Roşiori,
Care, cu Lenuţa sa,
Are patru drăcuşori...

Ăştia, când apar mascaţi,
(Sânge de român curat!)
Nici un pic nu-s speriaţi
De dovleacul meu pictat,

Şi din contră,-a doua zi,
Când mă uit pe geam, constat,
Cât de mare el ar fi,
Că dovleacu-i speriat!

poezie satirică de Valeriu Cercel



Photo 1 Source: glitters20.com
Photo 2 Source: yandex.ru

POEZIE DE VALERIU CERCEL: Miracolul de la miezul nopţii

Miracolul de la miezul nopţii

S-a petrecut un fenomen ciudat,
Chiar anormal considerat de lume,
Ce pânǎ azi nu a fost explicat
De vr’un savant mǎrunt sau cu renume:

Vǎzu Mǎria, cǎ a ei grǎdinǎ
Prin august spre sfârşit (sǎ vezi belea!)
De pǎtlǎgele frate, era plinǎ,
Dar coapte, nici chiar una de saftea,

Ori sǎ fi fost în pârg, atinse-oleacǎ,
Şi-aşa cum eu te vǎd şi tu mǎ vezi,
Nici semne nu dǎdeau c-or sǎ se coacǎ,
Rǎmase toate roşiile …verzi!

Dar la vecinu’, chiar dǎdeau sǎ crape
De coapte ce erau, plângeau pe vrej,
Cǎ-n gura lui Mǎria curgeau ape
Şi noduri, tot privind, simţea-n gâtlej;

“Vecineee!”, peste gard strigǎ Mǎria,
(El prin grǎdinǎ gâdilând în joacǎ)
“E vr’un secret, cǎ-mi vine pandalia,
Ca roşiile mele sǎ se coacǎ?!”

“Nu e secret, (vecinul pus pe şoadǎ)
La noapte, dezbrǎcatǎ, nu glumesc,
Sǎ umbli prin grǎdinǎ sǎ te vadǎ,
Cǎ toate de ruşine se roşesc!”

Plecǎ Mǎria, cam cu întrebare (?!)
Dar pânǎ seara ea a socotit,
Cǎ n-ar strica sǎ facǎ o-ncercare
Şi-apoi din asta, nimeni n-a murit (!)

În miez de noapte, gol-goluţǎ-goalǎ,
Fǎcu Mǎria ture prin grǎdinǎ
(La chestii d-astea nenee, avea şcoalǎ!)
De se fǎcu şi semiluna, plinǎ;

A doua zi, miracol, stai sǎ vezi (!)
Pǎi a cules, cǎ nu o sǎ credeţi,
(Nu pǎtlǎgele, cǎ erau tot verzi)
Un braţ baban de tot de …castraveţi !

Sursa foto: Grădinărit după ureche

Sex and shopping (poezie de Valeriu Cercel)

Sex & shopping

Nu ştiu dacă 'oi greşi,
Însă fără protocol:
Sexul e precum ar fi
La cumpărături în mall;

Un bărbat ştie ce vrea,
Intră iute,-a terminat,
Scurt apoi, fără să stea,
Iese-afară uşurat,

Nu îşi pierde ore-n şir
După aia nici să-l baţi,
Îşi aprinde abitir
Pân' la uşă un Carpaţi,

Dar femeia... este bai,
Cum şi-a pus al ei picior,
După ea, frate-meu, stai,
Nu-i scapă un colţişor,

Prin buticuri, prăvălii,
Brazdă mall-ul în zig-zag,
Amintindu-şi de copii
Când obloanele se trag,

Tot probează, tot oftează,
Ia pantofi, chiar din vitrină,
Dar nimic nu-i aranjează
Şutul ei de balerină,

Se îmbracă, se dezbracă,
Bluze, fuste, geci, taioare,
Până ape-ncep s-o treacă
De la cap printre picioare:

Fusta o face cam lată,
Vrea o alta subţirică,
Aia roşie-i pătrată,
Cealaltă are burtică,

Pune-o rochie, maro,
Stă-n oglindă strâmb şi drept,
Parcă toată-i doar popo,
Nu tu spate, nu tu piept,

Ia o bluză, o îmbracă
(Ce-o probă de patru ori!)
Nervi şi chin pân' o dezbracă
Fi'nd lipită de sudori...

Umblă-apoi prin galantare,
Se agaţă de-un ciorap,
Prin furouri, ce răbdare (!)
Îţi dai ochii peste cap,

Ori e mică, ori nu-i mare,
Câte zdrenţe-a tot probat,
N-a găsit măcar culoare
După gustu-i rafinat,

Şi-uite-aşa, precum vă zic,
Dup-o zi prin mall pierdută,
Făr' să cumpere nimic,
Pleacă.... nesatisfăcută.

Halloween (poezie de Valeriu Cercel)

Halloween

Nu e o exagerare,
Dar să ştiţi, n-am apucat,
De când eu am emigrat
În Canada asta mare,
Să fiu, nene, speriat;

Cât ar vrea ei, zi de zi,
Ca să bage groaza-n mine,
Cu prostii de-astea nu ţine...
Prin ziare, la TV,
Nu mă dau măcar pe vine...

Nici de-aş auzi vreodat'
Că un terorist, o mie,
Într-o clipă de mânie
Ar fi volatilizat...
Păru-mi stă lins pe chelie,

Ori, de pică vreo cometă
Pe-undeva prin Caucaz,
Sau vreo babă (ştiu un caz,
Însă după bicicletă)
Zău că... mi-ar produce haz...

Chiar mai şi sărbătorim
Halloweenul, cu bomboane (!)
Îi servesc, fără tromboane,
Să mă simt ca-n ţintirim,
Dar nu-mi dau măcar frisoane,

Deghizaţi în orişice,
Puradei să mă-nfioare,
Lei, gorile, târâtoare,
Însă, chestiunea e
Că eu ştiu ce-i teroare,

Fi'n'că eu, în ţara mea,
Când făceam câte-o trăsnaie,
Făr' să iau măcar bătaie,
Mama, frate, mă îngrozea
De-o simţeam şi-n măruntaie,

M-alerga, lua şi-un par,
O-auzeam din pod, săracu',
Suduind, roşind spanacu':
Vine tac-tu-acas' disear'
Şi-ai să-l vezi atunci pe dracu'!

versuri de Valeriu Cercel

DON'T DRINK AND FLY!

BANII N-ADUC FERICIREA. Versuri de Valeriu Cercel

Banii... n-aduc fericirea

Pe cât e de paradoxal, aşa cum astăzi omenirea,
Convinsă de un fapt real, că banii n-aduc fericirea,
Se zbate,-aleargă clocotind, având probleme foarte mari
La gândul că,-ntr-o zi, muncind, vor deveni milionari,

La fel şi eu, săptămânal, pensionar de meserie,
Cu-al meu noroc congenital iau un bilet la loterie,
Căci tot mereu cum socotesc, nu-mi pare-a fi o aberanţă,
Câţiva mangoţi de investesc într-o asemenea speranţă,

Şi-n special, pentru covrig, o şansă nu cred că există
În viaţa mea ca să-l câştig dacă nu sunt înscris pe listă,
Jucând de ani, perseverent, aceleaşi numere cu gândul
Ca vreodată, evident, îmi va veni şi mie rândul,

De aia mă şi îngrozesc, ce-oi face când voi câştiga?!...
Nici vorbă c-am să construiesc veceuri pentru bafta mea!
Însă, cu-atâtea milioane, probleme grave s-or ivi,
Căsuţa mea cu trei şoproane, confort nu-mi va mai oferi,

Iar tărăboanţa, un Fiat, cadou de la bunicul meu,
Părându-mi mic şi demodat, l-aş da precis la vr'un muzeu,
Ca să nu zic de Leana, care, ce-i drept, nu e ca-n prima zi,
Pe lângă o Lenuţă "mare", mii de cusururi i-aş găsi...

Şi-apoi, mai mare mi-este teama, de-aş câştiga un sac de bani,
Gândind ce şoc ar fi pe mama, şi de trăit mai are ani,
Dar cel mai mult m-aş oftica pe-amicii mei ce, în neştire,
Ar chefui, s-ar bucura... pentru a mea nefericire.

poezie satirică de Valeriu Cercel

Cum să ajungi milionar vânzând gogoşi. Succes editorial

Succes editorial

Acum vreo lună, eu, afon,
Am scris o carte despre bani
Şi cum poţi face-un milion,
Vânzând gogoşi, în câţiva ani;

Mare scofală-n ea n-am scris,
Doar despre bani nişte poveşti,
Printre reţete cu dichis,
De aluaturi olteneşti,

Pe care, franc, le-am reprodus
Dintr-un caiet vechi, moştenit
De la bunica ce s-a dus,
Fie-i gazonul însorit!...

Ei bine, cartea, ce succes!
Ca pâinea caldă s-a vândut,
Şi ce talent am, mai ales,
De n-o scriam n-aş fi ştiut!

Plus... câţi faliţi nu au habar,
Citindu-mi opera, setoşi,
"Cum poţi s-ajungi milionar
În câţiva ani, vânzând gogoşi"!

P. S.
Acuma scriu o carte nouă,
Unde, pe scurt voi releva
Cum am făcut aproape două,
Nici într-o lună şi ceva.

poezie satirică de Valeriu Cercel

Sursa foto: Reţete GG

Confesiune în faţa unei blonde (versuri de Valeriu Cercel)

Confesiune în faţa unei blonde

Ei, bine, draga mea, nu e o taină
Că micii-mi plac mai mult ca orişicine,
Dovadă,-n buzunarul de la haină,
Am scobitori, da-mi place şi de tine,

Şi... nu te amărî de gelozie!...
Seminţele îmi plac, de bostănel,
Sărate... şi de floare, însă, mie
Îmi place şi de tine tot la fel...

Iar de-mi apari în spume, tot un drac!
Sau, rece cât ai fi, nu mi-e ruşine:
Alunele prăjite, iar îmi plac,
Dar, îţi repet, îmi place şi de tine...

Aşa că,-mi cer iertare, când eşti goală
Şi după ajutor mă vezi că sar
Până-n tavan, strigând, băgat în boală,
"Mai adu' înc-o halbă, ospătar!"

poezie satirică de Valeriu Cercel

Sursa imagine: ciprianslavnicu.blogspot.com

Nedumerire (poezie de Valeriu Cercel)

Nedumerire

Acum două luni mi-a prescris
Un doctor, că numele-mi scapă,
Să beau, cum demult am omis,
Pe zi, opt pahare de apă,

Având un efect curativ,
Rinichi, diabet, năpârlire,
Uita-voi şi de laxativ,
Chiar ştofa mi-o face subţire (!)

Şi-am fript-o normal, să constat
De cura prescrisă că are,
Pe lângă ce mult m-a costat,
Efecte total secundare:

Sughiţ, ameţeli şi arsuri,
Simţind cum ficatul îmi crapă,
De când folosesc ca măsuri,
Pe zi, opt pahare de apă,

Şi-l cat nefiind dumirit
Că nici până astăzi nu ştiu
Cumva dacă s-a referit
La vin sau... mă rog, la rachiu (?!)

poezie de Valeriu Cercel

Doar un pahar pe zi...

Unde dai şi unde... capră !

M-am rugat capra să-i crape
Şi-a făcut-o, dar pesemne
Eronat, din două capre,
A crăpat-o p-a de lemne,

Astă noapte pe furtună
A pălit-o cu lumină,
Din gorun, ce capră bună!...
De surcele-i curtea plină…

Nu te joci cu-a Lui putere,
Însă tare m-a durut,
Eu vecin, zahăr şi miere,
I-o dădui cu împrumut.

poezie de Valeriu Cercel


Sursa foto (C): viatalatara.wordpress.com

Halloween

Nu e o exagerare,
Dar să ştiţi, n-am apucat,
De când eu am emigrat
În Canada asta mare,
Să fiu, nene, speriat;

Cât ar vrea ei, zi de zi,
Ca să bage groaza-n mine,
Cu prostii de-astea nu ţine...
Prin ziare, la TV,
Nu mă dau măcar pe vine...

Nici de-aş auzi vreodat'
Că un terorist, o mie,
Într-o clipă de mânie
Ar fi volatilizat...
Păru-mi stă lins pe chelie,

Ori, de pică vreo cometă
Pe-undeva prin Caucaz,
Sau vreo babă (ştiu un caz,
Însă după bicicletă)
Zău că... mi-ar produce haz...

Chiar mai şi sărbătorim
Halloweenul, cu bomboane (!)
Îi servesc, fără tromboane,
Să mă simt ca-n ţintirim,
Dar nu-mi dau măcar frisoane,

Deghizaţi în orişice,
Puradei să mă-nfioare,
Lei, gorile, târâtoare,
Însă, chestiunea e
Că eu ştiu ce-i teroare,

Fi'n'că eu, în ţara mea,
Când făceam câte-o trăsnaie,
Făr' să iau măcar bătaie,
Mama, frate, mă îngrozea
De-o simţeam şi-n măruntaie,

M-alerga, lua şi-un par,
O-auzeam din pod, săracu',
Suduind, roşind spanacu':
Vine tac-tu-acas' disear'
Şi-ai să-l vezi atunci pe dracu'!

(poezie de Valeriu Cercel)


Sursa imagine: libertatea.ro

Poate vrei să vezi şi Halloween - parodie.

Scrisoare către naşu'

Îţi scriu, măi naşule,-o scrisoare,
Cum rar îţi scriu, doar că acum
Sunt framântat de o-ntrebare
Ce nu-i găsesc răspuns nicicum,

Şi aş dori, c-aşa-i corect,
Să aflu de la dumneata,
Pe naşa, eu, cât o respect,
S-o-ntreb, nu m-aş încumeta;

Aveţi şi-acum, pe scurt îţi spui,
Pendula aia,-n dormitor,
Pe un perete prinsă-n cui,
De mi-a plăcut pe vremi să mor,

Iar voi, c-atâta mi-am dorit,
Oameni atenţi şi plini de har,
La nuntă, ştii, ne-aţi oferit
Una identică în dar,

Din tei, cadran fosforescent,
C-am pus-o tot în dormitor,
Şi-un gong ce bate,-aşa strident,
Sculând şi morţii-ntr-un picior,

Numai că eu nu-s şucărit,
Doar Mărioara uneori,
Când peste noapte sunt trezit
De gong, mai mult de patru ori,

Ca să descopăr, consternat,
După ‘j-de ani de căsnicie...
Pendula, care azi a stat,
Mergea, de fapt, cu baterie!

D-aia vrusei să ştiu ceva,
Că... n-am probleme cu Măria...
Pendula ce o ai matà...
Tot naşa-i schimbă bateria?

parodie de Valeriu Cercel


Paul Preda Păvălache:

Fine Valeriu, am primit... abia acum a ta scrisoare
Imediat am şi citit, şi naşa-ţi pune o-ntrebare:
Nu naşa-i schimbă bateria, pendulei care o aveţi
Ea numai scrie poezia, iar dumneavoastră nu puteţi?

Eu fine dragă,-ţi mulţumesc, chiar m-am gândit astăzi la tine
Să ştii că încă te iubesc şi îţi doresc numai de bine.
Tu să mai vii şi pe la noi căci tare am îmbătrânit
Iarna a fost una de soi şi viţeluşa ne-a murit.

Acum avem altă viţică şi este foarte drăgăstoasă
N-aş vrea să moară iar de mică să nu avem lapte pe masă.
O să o dam la tăuraş – imediat ce mare creşte:
N-avem pe nimeni la oraş... şi moartea zilnic ne pândeşte.

Iar voi... dacă v-aţi amintit... de faptul că v-am cununat
Mă mir... cum de n-aţi mai venit - temându-ne: că ne-aţi uitat?
Şi dacă totuşi veţi veni să nu veniţi cu mâna goală
Eu un cadou că mi-aş dori – mai mult de laudă şi fală!

Poate veniţi şi cu finuţa... căci n-am văzut-o niciodată
Aş vrea să-i ziceţi... Alinuţa; un nume adorat de fată.
Regret că sunt foate-n etate... şi nu prea-mi arde de botez
Eşti şi aşa... mult prea departe... departe să te vizitez.

Şi să-mi mai scrii o scrisorică... ne plictisim aici la ţară
Iarna aceasta mi-a fost frică... năşica, voastră, c-o să moară!
Muncim şi noi... dar nu putem: suntem bolnavi şi răpciugoşi
Alt ajutor, noi, nu avem: de moarte că suntem fricoşi.

Tu ştii când tânăr eu eram şi alergam mai peste tot
Exemplu multora dădeam... trecând şi Argeşul înot.
Mă uit şi-acum şi lăcrimez – ce vremuri bune am trăit!
Cununa vieţii o păstrez... şi nu mă satur de privit.

Am multe poze amintire... cu voi: pe când v-am cununat
Vedeam a vostră împlinire... dar din păcate: ne-aţi uitat!
Aşa e lumea-n zi de azi – nu tu respect, nu tu cadou;
Degeaba sunteţi falnici brazi... de nu veniţi: ciocnim un ou...

Ia să îmi spuneţi, ce-aţi făcut, de Paşti, de Marea Sărbătoare?
Şi ce cadouri v-au plăcut... s-aveţi în casa voastră mare?
Probabil că aţi chefuit: v-aţi îmbătat, căzut pe jos
Acum, probabil v-aţi trezit... şi amintit despre Hristos?...

Rău am făcut că v-am iubit... cu banii mei v-am cununat
Eşti uneori mare tâmpit... căci finii, iute, te-au uitat!
Acum aveţi o vilă mare... căci aţi furat cât aţi putut!
Cum veţi avea în Domn scăpare... când viaţa voastră: a trecut?

Eu cel puţin... sunt mai sărac... aşa cum voi eraţi odat'
Aş vrea mai multe ca să fac: să fiu cu "Viaţa" împăcat.
Şi nu mă las cât mai trăiesc... chiar dacă sunt un boşorog
Te-ntrec... prin faptul, că-L iubesc şi în credinţă nu-s olog.

Aş vrea şi tu să te gândeşti... vânzând, să dai... tot, la săraci
Aşa cu Domnul te-ntâlneşti şi bine oamenilor faci.
Tu eşti acum un păcătos... ai vilă, bei şi chefuieşti
Ai lipsă mare de Hristos... voinţă, să te mântuieşti.

Şi nu ştii ceasul când îţi vine şi five-i un mormânt cu flori:
Cununa-ţi dulce pentru tine... să te măriţi şi să te-nsori.
Ridici paharul şi îl bei, te-mbeţi ca porcul în coteţ
Iubirea Domnului n-o vrei... de prost ce eşti... şi nătăfleţ!

Să nu mai vii ca să mă vezi... să uiţi că mi te-am cununat!
Omul, nu-i bine ca să-l crezi, să fii apoi de el uitat.
Aşa păţeşte cel milos... când din iubire-şi face fin(ă)
Răneşte pe Iisus Hristos, care-a murit... fără de vină:
"Eu", să rămân un credincios - schimbat, în Dragoste: Divină.

Ps.
Este-o simplă parodie
Te rog nu te supăra:
Place... a ta poezie
Şi-mi place a comenta!

Mulţumesc.

sursa



Life in Pictures a început la Costin.

Zvonuri carpatine

Valeriu Cercel îşi aniversează astăzi ziua de naştere.

Zvonuri carpatine

Se aud la Detunata, cum Humorul are gură,
Babele, bătu-le-ar Toaca, trăncănind pe arătură,
Cum se vaită Moldoveanu şi Neagoiu,-n defileu,
C-au uitat ce e Găina, ori, ce-i ăla... Penteleu,

Ajungând ca Piatra Arsă, făr-un şfanţ în Caraiman,
Cu Feleacu', ce e-n casă, ăl mai mare bolovan,
Şi-au strigat la Porţi de Fier, să-i audă vreun Ceahlău,
De Măcin, de trai mizer, şi cât o duc de Rarău,

Regretând că, la-nceput, nu i-au luat pe Făgăraş
Să-i arunce peste Prut, unde-au supt din carandaş,
Ori, să-i strângă de Gutâi, în vreo grotă La Zaplaz,
Şi să pună Cheia-n cui, printre alea din Bicaz,

De-au ajuns la Clăbucet, cu Parângu' ce se uscă,
Fi'n'că Bùcura, schelet, n-o scoţi din Poiana Ruscă,
Iară Ghiţu şi Ciomatu, pentru ultimul coltuc,
Lotru, doar s-audă satul, neavând nimic la Ciuc ;

Numai Neamţu', se spera, să ridice ţărişoara,
Însă, din Stâncoşi, câţiva, îi ciordiră Scărişoara,
Şi cum umblă Sfinxu', Tâmpa, cu Gurghiu' la Bucegi,
Retezat, la culme, Omul, greu e astăzi să-l mai dregi,

A tăiat-o prin Curbură, Apusenii l-au tentat,
Nu mai e Întorsătură, înjurând chiar răspicat:
Dă-i în, Peştera Muierii! de zmintiţi şi de mişei,
Vreau şi io trai, ca boierii! Păi... ce, Pirineii mei!

poezie de Valeriu Cercel



Foto: Alex Mazilu

Greierele şi furnica (versuri de Valeriu Cercel)

Greierele şi furnica
Valeriu Cercel

Dintre fabulele care
Au avut succes odată,
Este una ce îmi pare,
Astăzi, foarte demodată,

Chiar mai mult, inoportună
Pentru-această rânduială,
Cu-o morală care-i sună
Nici ca nuca-n tencuială ;

"Greierele şi furnica"...
Lăutar, ea gospodină!...
Fac pariu că şi bunica
De-ar citi-o se închină

Fiind vremile schimbate,
Crize lungi şi barosane,
Plus că nu sunt menţionate,
Celulare, blugi, Merţane,

Iar apoi, e-o "Uniune",
Ce, pentru armonizare,
Fabulei i s-ar impune
O reactualizare

După legi europene,
Şi cerinţelor de piaţă,
Puse vechile catrene
La situaţia de faţă,

Fără vreo discriminare,
Sau rasism, iar în finală
Greierele fi'nd cel care
Va veni cu o morală

(Orişicum, de vreţi-nu-vreţi,
Doar privind la noua eră,
Cam toţi vechii cântăreţi
Au făcut azi carieră!)...

Greierele, deci, artist,
Cu conservator, se ştie,
Domiciliu, navetist,
Neplătind la stat simbrie,

După şpriţuri şi manele,
Cam pe la sfârşit de vară,
Rămânând fără lovele
Şi sacâz pentru vioară

S-a gândit că n-are rost,
La furnica cea ingrată,
Să mai meargă ca un prost
A mai lua sictir o dată

Şi s-a dus la bancă, drept,
Cu elan şi bucurie,
Precum omul înţelept
Să se bage-n datorie ;

Credit, neavând vreodată,
I-a fost... dulce, sugerat,
De o viespie-nţepată
Să se ducă la furat....

Trecu strada vizavi,
La o bancă şi mai mare
Unde ăia,-n plină zi,
I-au rupt câteva picioare ;

Dar povestea lui, şocantă,
Fiind vorba de lovele,
Acu-i mai interesantă,
Ca şi în telenovele:

Dup-atâtea ghinioane,
Prin ce şmen, nu am habar,
A vândut, pe milioane,
Scripca lui ca... Stradivar!

Virtuos, plin de talente,
Şi bengos la caracter,
Se trezi, eminamente,
Peste noapte că-i bancher,

De-a-nceput chiar a se teme
Nu de foame, nici de sete,
Regulat de noi probleme:
Banii trebuiau să fete,

Şi cum fraieri n-a găsit
Să producă fecundare,
Nu ştiu cum, şi-a amintit
De furnica muncitoare (!?)

Care, fiind gospodină
Şi naivă, dedicată,
Era, fără altă vină,
Prada cea mai indicată

Să-i ofere-un împrumut
Cu-o dobândă ideală,
Doi la sută, doar atât,
(Asta numai de momeală)

Pentru ţoale, termopane,
Chiar şi două limuzine,
Ori să-şi bage silicoane
Să le-oftice pe vecine ;

Aşa că, într-o clipită
Şi cât doar ai zice peşte,
Furnicuţa ispitită
A făcut ce-i omeneşte,

Coborând pe înserat
Dintr-un Mercedes balşoi
Şi cu-n pept de-a virusat
Cam un sfert de muşuroi,

Până-n zori, când ( băi bădie,
Cum se dă şi azi din fleancă!)
Devenise pandemie....
Toate-au dat buluc la bancă,

Unde, binefăcător,
Cu-n procent de-ţi dai karate,
Le-a dat greierele, lor,
Cât puteau căra în spate,

De-a ajuns un muşuroi,
Furnicuţe muncitoare,
Generaţii apoi
Să plătescă fi'nd datoare,

Întreit, chiar mă gândesc,
Pentru zeci, sute de ani,
Fi'n'că timp ăi de trudesc
N-au, oricum, să facă bani...

Iar acuma, spre finală,
Greierele, cum spusei,
Va veni cu o morală
Ce-o găsiţi şi singurei

Numai de veţi lua aminte
La o mică eroare:
O furnică... n-are minte
Să ajungă debitoare!


Image Source: (C) Bill Reed / www.mysurfbaby.com/classics/Ant-&-the-Grasshopper.jpg

Râsul este sănătos! Revelionul şi Anul Nou în versuri

Gazda, după noaptea de revelion

Iar s-a îmbâcsit covorul,
Iarăşi trebuie s-aspir.
Hai să pun aspiratorul,
Că e "praf"... un musafir.
(Teodor Portărescu)

Revelionul

Şuncă, icre, raci, sardele,
Pui, curcani, piftii, cafele,
Vin, şampanie la gheaţă...
S-a mai dus un an din viaţă!
(Nelu Ionescu-Quintus)

De revelion (după ciorba de potroace)

Fumul gros inundă casa,
Curge vinul în pahare,
Singură acum doar masa
Se mai ţine pe picioare.
(Vasile Larco)

După revelion

Chiar de stăm şi socotim,
Nu-nţeleg cum poate fi:
Noi cu-n an îmbătrânim,
Iar nevestele... cu-o zi (?!)
(Valeriu Cercel)

Amintiri de revelion

S-a mai dus o sărbătoare,
Revelionul, ca un fum,
Amintiri stau, pe covoare,
Chiştoace de ţigări şi scrum.
(Viorel Frîncu)

De revelion

Primesc şi musafiri acasă,
Dar iată-mi punctul de vedere:
Cei care vin îmi fac onoare,
Cei care nu, îmi fac plăcere.
(Gheorghe Buleteanu)

De anul nou

Este arhiplină tinda
De cum se arată zorii.
Lui îi place mult colinda,
Dumneaei... colindătorii!
(Girel Barbu)

Surpriză de Anul Nou

Iubite, uite-ţi dau un dar:
Agenda cu un calendar,
În care-am scris şi socotit
Un an întreg ce-am cheltuit!
(Amalia Costinescu-Crusos)

Halloween - parodie

HALLOWEEN
Valeriu Cercel

An de an, de Halloween,
Chiar în faţa casei pun
Un dovleac baban şi plin,
Ce-l pictez, cât sunt de bun,

Într-un drac hidos, vădit,
Ca atunci când seara vin
Puradei cu "trick or treat",
Să se sperie puţin,

Şi ca-n orice an, mereu,
Chiar şi ăi mai măricei,
Cum zăresc dovleacul meu,
Zău că... fac pipi pe ei!

Numai că pe strada mea
Stă şi John, din Roşiori,
Care, cu Lenuţa sa,
Are patru drăcuşori...

Ăştia, când apar mascaţi,
(Sânge de român curat!)
Nici un pic nu-s speriaţi
De dovleacul meu pictat,

Şi din contră,-a doua zi,
Când mă uit pe geam, constat,
Cât de mare el ar fi,
Că dovleacu-i speriat!


Dovleac speriat :)