Cezara Dafinescu, Virgil Ogasanu, Hamdi Cerchez - Sunt liber (TVR, scenetă amuzantă)

Cezara Dafinescu, Virgil Ogasanu, Hamdi Cerchez - Sunt liber (TVR, scenetă amuzantă)



Cezara Dafinescu, Virgil Ogasanu, Hamdi Cerchez - Sunt liber (TVR)
"Sunt liber". Adaptare tv dupa Ion Baiesu
Interpreteaza: Cezara Dafinescu, Hamdi Cerchez, Virgil Ogasanu
Regia:Sergiu Ionescu (1992)
Fragment din Videoteca vesela. Redactor Sergiu Ionescu
https://www.facebook.com/ArhivaTVRonline
by arhiva TVR (YouTube), 3 sept. 2015

Tamara Buciuceanu, Dem Rădulescu, Nicu Constantin şi Ion Băieşu - Sărbătoritul (scenetă amuzantă, TVR)

Tamara Buciuceanu, Dem Rădulescu, Nicu Constantin şi Ion Băieşu - Sărbătoritul (TVR, scenetă amuzantă)



Moment din Arhiva TVR, difuzat pe TVR1, cu Dem Rădulescu, Nicu Constantin, Tamara Buciuceanu şi Ion Băieşu in sceneta "Sărbătoritul" de Dan Mihăescu (1977)

http://www.facebook.com/fantvr1
http://youtube.com/TVRcanaluloficial
http://www.tvr.ro
http://www.tvrplus.ro

by TVR (YouTube), 21 iul. 2014

Octavian Cotescu şi Coca Andronescu - "Iubirea e un lucru mare" (scenetă amuzantă, VIDEO TVR, 1967)

Coca Andronescu, actriţă de teatru, film şi televiziune, ar fi împlinit 85 de ani astăzi...

Iubirea e un lucru mare - Octavian Cotescu si Coca Andronescu (sceneta comica, VIDEO TVR, 1967)



In memoriam Octavian Cotescu. O prezenta marcanta pe scena romaneasca.
Va prezentam un moment comic din 1967 numit "Iubirea e un lucru mare -- Blitz" de Ion Baiesu , regia Titi Acs, interpreteaza Coca Andronescu si Octavian Cotescu.
Octavian Cotescu (n. 14 februarie 1931, Dorohoi - d. 22 august 1985, București) a fost un actor român de succes, din generația de aur. Activitatea sa artistică cuprinde numeroase roluri interpretate în film, dar și în teatru, în principal la Teatrul Bulandra din București.
Vizionare placuta!
http://www.facebook.com/ArhivaTVRonline
by arhiva TVR (YouTube), 22 aug. 2013

Dem Rădulescu, Aurel Cioranu şi Tudorel Filimon - "Omul din Buzău" (Revelion 1988, scenetă amuzantă, VIDEO, TVR)

Dem Rădulescu, Aurel Cioranu şi Tudorel Filimon - Omul din Buzău (Revelion 1988, VIDEO, TVR)



Imagini din Arhiva TVR din programele de Revelion 1988 ale TVR1, cu Dem Rădulescu, Aurel Cioranu şi Tudorel Filimon în sceneta umoristică “ Omul din Buzău” scrisă de Ion Baieşu.
Mai multe moment umoristice cu mari actori români găsiţi pe canalul nostru de YouTube https://goo.gl/ZducZv.
http://www.facebook.com/fantvr1
http://www.tvr.ro
http://www.tvrplus.ro
http://youtube.com/tvrcanaluloficial
by TVR (YouTube), 22 decembrie 2016

VIDEO: Toma Caragiu şi Elena Caragiu - "Burlacul şi vecina de la etajul 7" (1977, scenetă veche amuzantă, TVR). Ultima înregistrare cu Toma Caragiu în studioul Televiziunii Române

Toma Caragiu (născut pe 21 august 1925 la Argos Orestiko, în greacă: Άργος Ορεστικό sau Hrupişte, Grecia - decedat la 4 martie 1977 în București)/ Foto: www.ziarulmetropolis.ro

Astăzi se împlinesc 91 de ani de la naşterea marelui actor de origine aromână Toma Caragiu. M-am gândit să postez sceneta umoristică "Burlacul şi vecina de la etajul 7" de Ion Băieşu, cu Toma Caragiu şi Elena Caragiu.
Aceasta este ultima înregistrare cu Toma Caragiu în studioul Televiziunii Române (5 februarie 1977). Vizionare plăcută!

Elena Caragiu şi Toma Caragiu - Burlacul şi vecina de la etajul 7 (1977) VIDEO TVR



Ultima înregistrare cu Toma Caragiu în studioul Televiziunii Române (5 februarie 1977).
Imagini din Arhiva TVR difuzate la Gala umorului, pe TVR1, cu Elena Caragiu şi Toma Caragiu în sceneta umoristică "Burlacul şi vecina de la etajul 7" de Ion Băieşu.
Diana Cavallioti şi Dragoş Huluba ne aduc în fiecare duminică imagini cu cei mai iubiţi actori ai comediei româneşti https://goo.gl/ZqALBp
http://www.facebook.com/fantvr1
http://www.tvr.ro
http://www.tvrplus.ro
http://youtube.com/user/TVRcanaluloficial
by TVR (YouTube), 20 mai 2016

Click pe link dacă vrei să vezi şi VIDEO: Toma Caragiu și Octavian Cotescu - "Un telefon discret" ("Icoane pe sticlă"). Scenetă veche amuzantă (TVR, 1975)!

Dem Rădulescu ar fi împlinit astăzi 83 de ani

Regretatul Dem Rădulescu, marele actor român de teatru, film şi televiziune, ar fi împlinit astăzi 83 de ani. Am selectat din arhiva TVR câteva scenete de comedie pentru a ne aminti de Bibanu' şi celebrii lui colegi de platou...

Dem Rădulescu și Jean Constantin - Șliboviță sau fernet?


Imagini din Arhiva TVR cu Dem Rădulescu și Jean Constantin, din programul de Revelion 1973 al Televiziunii Române.
TVR (YouTube), 19 decembrie 2013

Dem Rădulescu și Jean Constantin - În bucătărie


Imagini din Revelion '75, de la TVR1.
Realizator: Dan Mihăescu
Interpretează: Dem Rădulescu și Jean Constantin
TVR (YouTube), 1 ianuarie 2014

Tamara Buciuceanu, Dem Rădulescu, Nicu Constantin şi Ion Băieşu - Sărbătoritul


Moment din Arhiva TVR, difuzat pe TVR1, cu Dem Rădulescu, Nicu Constantin, Tamara Buciuceanu şi Ion Băieşu in sceneta "Sărbătoritul" de Dan Mihăescu (1977)
TVR (YouTube), 21 iulie 2014

Dem Rădulescu - Telenunta (1968)



Moment din programul Revelionului 1969, al Televiziunii Române, cu Dem Rădulescu în sceneta Telenunta (1968) de Dan Mihăescu şi Grigore Pop, cu participarea actorilor Horaţiu Mălăele, Valeria Ogăşanu, Gelu Colceag, Mihai Perşa, Gabriel Iencek, Emil Popescu, Dona Siminică.
Regia: Titi Acs
TVR (YouTube), 23 iulie 2014

Dem Rădulescu - Milogul SRL (1991)


Imagini din Arhiva TVR cu Dem Rădulescu în sceneta Milogul SRL de Dan Mihăescu.
TVR (YouTube), 23 iulie 2014

Carmen Stănescu şi Dem Rădulescu - În autobuz (1970)



Fragment din programul de Revelion 1970 al Televiziunii Române cu Carmen Stănescu şi Dem Rădulescu în sceneta „În autobuz”. Realizator Dan Mihăescu
TVR (YouTube), 28 iulie 2014

Sursa foto: wowbiz.ro

AMUZANT: Harap Alb prescurtat (de Ion Băieșu)

Harap Alb prescurtat

   M-am dus cu fiul meu, în vârstă de doi ani şi opt luni, la un medic psihiatru. I-am zis medicului:
   — Doctore, vezi copilul ăsta? O să mă bage în balamuc. Doctorul a înțeles totul din prima privire.
   — E precoce?
   — Da, zic eu, e îngrozitor de precoce. Pune circa patru sute de întrebări pe zi.
   — După o statistică a OMS-ului, un copil normal pune circa trei sute douăzeci de întrebări pe zi. Înseamnă că al dumitale este, într-adevăr, precoce. Ce fel de întrebări pune?
   — Bazaconii! Îmi vine să-l strâng de gât. Adineauri, în timp ce veneam la dumneata, m-a întrebat ce este culoarea albastră şi cum se formează ea. Iar în lift m-a întrebat ce este un sincrofazotron atomic.
   Medicul examină copilul şi-l găsi perfect sănătos.
   — Nu trebuie să-l laşi fără răspunsuri la întrebări, îmi reproşă el. Trebuie să ai răbdare şi să-i explici totul, pe înţelesul lui.
   — Da, dar de la o întrebare el mai născoceşte încă douăzeci! În plus, eu am serviciu, nevastă-mea are serviciu, iar soacră-mea şi-a luat câmpii şi a fugit în provincie, din cauza întrebărilor lui. Alaltăieri seară l-am sculat din somn pe un prieten ca să-mi explice el ce este acela un microprocesor. Dar mai e o nenorocire: vrea tot timpul să-i spun povești. I-am cumpărat toate discurile care există în comerț. Le-a ascultat pe toate, într-o singură zi! Vin acasă obosit, cad pe mine de somn și el îmi cere să-i povestesc Harap Alb. Ce mă fac? Sunt la capătul puterilor…
   — Am o idee, zice doctorul. Cunosc o familie care a găsit un bătrân pensionar, povestitor de basme. Bătrânul le plimbă copilul cu ora şi îi spune zilnic circa cinci poveşti.
   — Excelent! strig eu. Îl angajez imediat. Dă-mi telefonul bătrânului.
   A doua zi, pensionarul s-a prezentat, însoțit de două călduroase scrisori de recomandare din partea unor familii onorabile. Ne-am înțeles asupra prețului (destul de modest – douăzeci și cinci ora), urmând să plimbe copilul, zilnic trei ore, în care să-l sature de povești și de basme.
   După o săptămână, copilul meu s-a schimbat. Deveni tăcut și melancolic, absent la tot ce se petrecea în jurul lui, nu mai punea întrebări, și nu adormea decât după două carbaxine. Nevastă-mea îmi atrase atenția îngrijorată:
   — Dragă, cu copilul nostru se întâmplă ceva. De când îl plimbă acest pensionar nu-l mai recunosc.
   — E persoană serioasă, specializat în plimbări de copii cu program de basme, a venit cu recomandări…
   După încă o săptămână, lucrurile s-au agravat, în sensul că băiețelul nu mai avea poftă de mâncare și se uita foarte des spre tavan. În plus, avea un rictus pe față care mi-a dat fiori. Atunci mi-a venit ideea să-l urmăresc în timpul plimbării și, dacă se poate, să ascult ce povești îi spune pensionarul. Știam banca din parc pe care se odihneau ei, așa că m-am ascuns într-un boschet, la câțiva metri. Relatez exact cele auzite:
   — Auzi, măi brută! a început pensionarul cu o voce șuierătoare. Dacă mai pui o singură întrebare, îți dau una cu bastonul, de-ți rup femurul! În caz că mă torni acasă, n-ai decât două variante: ori îți paradesc mâine moaca aia de șobolan obraznic, ori idiotul ăla de taică-tău mă dă afară și atunci o să stai singur și o să belești ochii pe fereastră.
   — Dar îmi spui o poveste? îndrăzni cu glas pierdut bietul meu băiețel, în vârstă de doi ani și opt luni.
   — Gura! urlă educatorul cu ora. O să spun când am eu chef, nu când ai tu!
   Pensionarul scoase din buzunar o sticlă de vodcă și trase din ea două înghițituri prelungi.
   — Bine, acceptă el, azi am să-ți spun basmul cu Harap Alb. Îl știi?
   — Îl știu.
   — Nu-i nimic, îl mai auzi o dată, că nu strică. Și nu durează mult. Fii atent. Într-o zi, împăratul nu știu cum, că i-am uitat numele, cheamă pe cei trei băieți și le zice să se ducă la unchiul lor, în legătură cu un testament.
   Apropo de testament, să-ți spun o chestie tare de tot cu o mătușă de-a mea care le-a făcut testament la trei dintre nepoții ei, deși avea șase. Ăia trei care beneficiau s-au înjurat și s-au scuipat douăzeci de ani, pentru ca, între timp, toți cei șase nepoți să moară și baba să trăiască.
   Pensionarul râde de se prăpădește și mai trage două gâturi de vodcă.
   — Fii atent, zice el, continuăm basmul. Băiatul mic al împăratului se suie pe o mârțoagă și pleacă la drum. Tu ai fost vreodată la hipodrom? Ai jucat la curse?
   — Nu, dar am văzut la televizor.
   — Vax! Totul e să fii de față. Acum șaptesprezece ani, când am câștigat eu ”Austriacul”, toată lumea a zis că iapa Dolores vine ultima. Eu am jucat-o solistă și știi ce cotă mi-a dat? Șaptezeci și cinci la unu! În fine, merge fiul cel mic al împăratului ce merge, pe drum are tot felul de complicații și aiureli, băiatul se descurcă, pentru că avea o minte ca briciul, ajunge la împărat și împăratul, văzându-i fața, îi zice: ”Măi băiete, tu ești vreo dublură!”
   — Dar spânul? a întrebat micuțul.
   — Dă-l în paștele mă-sii de spân! s-a enervat povestitorul. Ăla era un găinar. Fii atent mai departe și nu mă mai întrerupe, că mă enervezi. Unchi-su, Mazăre împă…
   — Roșu împărat, l-a corectat fiu-meu, cu timiditate.
   — Nu contează culoarea, tot un drac e! cum ziceam, l-a pus la verificare, trimițându-l să-i aducă o salată și alte zarzavaturi din grădina ursului. Apropo, când am făcut eu armata, aveam camarad un zarzavagiu de lângă Giurgiu. Zarzavagiul acesta avea obiceiul să vorbească în somn. În fiecare noapte îl auzeam zicând: ”sub bălegar… sub bălegar…” Ce dracu poate să însemne asta, mi-am zis eu, și, până la urmă, am aflat misterul: zarzavagiul își omorâse nevasta și o îngropase sub bălegar.
   Aici, pensionarul povestitor, angajatul meu cu douăzeci și cinci de lei ora, a mai tras un gât de vodcă și a încheiat:
   — Gata pentru azi, mergem acasă. Fii atent, dacă ești găinar și mă torni, ai de-a face cu mine. Intru într-o noapte pe fereastră la tine în cameră și-ți mănânc o ureche. Sau îți fac o injecție. Ce preferi?
   Am ieșit din boschet pe furiș și m-am întors acasă, împleticindu-mă. Nevesti-mii nu i-am spus nimic. Când pensionarul a venit cu copilul, i-am spus că vreau să-l conduc până la tramvai. După ce am făcut câțiva pași pe trotuar, l-am întrebat:
   — Și cum a rămas cu zarzavagiul? Câți ani i-au dat?
   Pensionarul s-a uitat scurt spre mine după care a început să fugă cu o vigoare incredibilă. L-am ajuns abia când se urca în tramvai. N-am apucat decât să-i dau un pumn în ceafă.
   — Huliganule! mi-a strigat el, din mers.

Sursa: Fanzinicon
Imagine: cristianmihailescu.blogspot.ro/p/ilustratii.html

PROZA SATIRICA: Aventură sub pămînt de Ion Băieșu (1982)

Aventură sub pămînt

Într-o noapte de insomnie ies să-mi plimb cîinele. Deși văzusem de cîteva zile că pe strada mea se făceau niște săpături, nu am luat toate măsurile de precauție și am căzut într-un șanț. Speriat, am început să strig:
― Ajutor! Ajutor!
― Dragă, îmi zice un bărbat care era în aceeași situație ca mine, nu mai striga de pomană, că nu te aude nimeni. Eu sînt aici de două zile. Ai răbdare, că nu ni se întîmplă nimic, pînă la urmă vom fi descoperiți. Cum stai cu țigările?
― Am un pachet neînceput.
― Perfect. Hai să fumăm și să mai schimbăm o vorbă. În privința mîncării, totul e în regulă: am la mine două pîini, un salam și o sticlă cu borviz.
Trebuie să mărturisesc că, în șanț, ne simțeam excelent, stînd noi lungiți pe pămîntul moale și răcoros. Tipul, care mi s-a recomandat a fi profesor de istorie, era simpatic și volubil. După ce mi-a povestit cîteva chestii foarte nostime din viața personală a lui Cezar și mi-a dezvăluit adevăratul secret al bătăliei de la Waterloo, m-am culcat și am avut un somn foarte adînc, fără să fie nevoie să recurg la barbiturice. De altfel, nevastă-mea îmi spusese mai demult că singura soluție ca să scap de insomnii e să dorm în aer liber, adică să-mi mut patul pe balcon sau în curtea interioară a blocului. A doua zi de dimineață, am făcut împreună cu profesorul cîteva investigații asupra șanțului și am descoperit că acesta era opera ICAB-ului: la picioarele noastre se afla o conductă de apă.
― Fii calm, mi-a spus profesorul, în cîteva zile tipii trebuie să apară ca să termine lucrarea.
Într-adevăr, după exact două zile au apărut lucrătorii de la ICAB și au început să astupe șanțul. În zadar am urlat noi ca disperații, nu ne-a auzit nimeni. Ca să nu fim acoperiți cu pămînt, ne-am refugiat într-un tub de beton destul de spațios, uitat în marele șanț.
― Fii calm, mi-a zis profesorul, un optimist incorigibil, este exclus ca după ce execută ICAB-ul o lucrare să nu deschidă cei de la IREB alta.
Într-adevăr, în ziua următoare am auzit zgomotul tîrnăcoapelor și al ciocanelor pneumatice. Se lucra cu atîta zor, încît șanțul a fost redeschis foarte repede. Din păcate, zgomotul a fost prea mare, ca strigătele noastre să fie auzite de harnicii lucrători, așa că am rămas, mai departe, în șanț. Nu ne-a pierit curajul. Pentru a supraviețui, am hotărît să folosim fiecare cîte o bucată de pîine pe zi și o felie de salam, cîinele urmînd să se mulțumească cu resturile. Ca să nu lungesc povestea, săpăturile s-au mai repetat de cîteva ori, pe strada respectivă acționînd în continuare cei de la gaze, de la PTT și de la Trustul de construcții-montaj 45. La un moment dat, i-am exprimat profesorului îngrijorarea:
― Nu văd cine ar mai putea veni să facă săpături pe strada noastră.
― Să fim optimiști, mi-a spus el. O stradă atît de circulată și spațioasă ca a noastră nu poate scăpa nici o clipă atenției săpătorilor.
Aproape imediat, deasupra noastră au început să bubuie ciocanele pneumatice. De astă dată eram hotărîți să ne salvăm cu orice preț. Am strigat atît de tare, iar cîinele a lătrat cu atîta violență, încît am fost auziți. A coborît în șanț un individ cu ochelari, chel și foarte bronzat.
― Dumneavoastră pentru cine faceți săpăturile? l-am întrebat.
― Sîntem arheologi. Dumneavoastră din ce comună sînteți?
― Sîntem de pe strada asta.
― Nu sînteți din comuna primitivă?! s-a mirat arheologul.
― Nu, am răspuns noi. Sîntem contemporani cu ICAB-ul.
― Păcat. Dacă aș fi găsit niște piese străvechi, făceam o comunicare importantă la seminarul de balcanologie.
― Ascultă, l-am întrebat eu, de ce n-ai venit să faci cercetări atunci cînd au săpat cei de la ICAB, de la IREB și așa mai departe? De ce a trebuit să sapi din nou?
― Aveți dreptate, mi-a spus arheologul, ar fi trebuit să ne sincronizăm, dar tocmai atunci mă aflam în concediu de odihnă.
După ce i-am mulțumit călduros salvatorului, m-am întors acasă, unde i-am povestit nevesti-mii cumplita pățanie pe care am trăit-o: uite, dragă, am căzut într-un șanț și am rămas acolo patru zile și patru nopți, un ghinion rar întîlnit.
― Of, Doamne, a strigat ea, apucîndu-se cu mîinile de bigudiuri, în ce hal mint bărbații în ziua de azi!

Sursa: Fanzinicon