CALMARE
A venit la doctorul Smilik
Doamna Sprinţa Rosenstock,
-
Doctore, de două zile
Nu mă simt bine deloc.
Simt în corp o-nfrigurare
Ce mă trece tam-nesam
De la cap până-n picioare
Ia vezi, doctore, ce am?
Doctorul îşi ia o lupă
Şi se uită în ochi drept
O palpează pe spinare
Apoi delicat pe piept.
O ascultă cum respiră
O mai ciocăneşte un pic
Şi satisfăcut îi spune:
- Doamna mea, nu ai nimic!
Tensiunea e normală,
Pulsu-i iarăşi regulat...
- Da, dar nu dorm toată noaptea
Şi mă zvârcolesc în pat.
- Eh, la vârsta dumitale
Şi zglobie, şi frumoasă
Se strecoară câteodată
O afecţie curioasă.
De aceea, scumpă doamnă,
Nu e caz de-ngrijorare
Dumitale-ţi trebuieşte
Un remediu de calmare!
- Asta este! De cal mare!
Sare doamna radioasă
Un remediu de cal mare
Că de cal mic am şi-acasă!
poezie satirică de Ion Pribeagu
Ion Pribeagu (n. 27 octombrie 1887 Sulița, județul Botoșani - d. 1971, Tel Aviv, Israel) a fost pseudonimul literar al lui
Isac Lazarovici, poet și umorist evreu originar din România. Până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-și anagrama prenumele și a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu. Au urmat apoi alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină.
A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri. Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții. A scris mult "pentru sertar", iar aceste realizări le ținea numai pentru el, strânse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete. Rareori citea ceva "conspirativ" vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat, în afară de aceste creații intitulate chiar de el
"impertinente". În ultimii ani a intenționat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conștiinciozitatea și etica lui profesională nu l-au lăsat să depășească o anumită limită în relațiile lui cu cititorul.
În perioada 1939 - 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui
Constantin Tănase. Este autorul versurilor cunoscutei melodii
„Zaraza”.
În vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în "Cronica rimată" a cotidianului "Viața Noastră" din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă.
