duminică, 26 august 2012

Scrisoare către naşu'

Îţi scriu, măi naşule,-o scrisoare,
Cum rar îţi scriu, doar că acum
Sunt framântat de o-ntrebare
Ce nu-i găsesc răspuns nicicum,

Şi aş dori, c-aşa-i corect,
Să aflu de la dumneata,
Pe naşa, eu, cât o respect,
S-o-ntreb, nu m-aş încumeta;

Aveţi şi-acum, pe scurt îţi spui,
Pendula aia,-n dormitor,
Pe un perete prinsă-n cui,
De mi-a plăcut pe vremi să mor,

Iar voi, c-atâta mi-am dorit,
Oameni atenţi şi plini de har,
La nuntă, ştii, ne-aţi oferit
Una identică în dar,

Din tei, cadran fosforescent,
C-am pus-o tot în dormitor,
Şi-un gong ce bate,-aşa strident,
Sculând şi morţii-ntr-un picior,

Numai că eu nu-s şucărit,
Doar Mărioara uneori,
Când peste noapte sunt trezit
De gong, mai mult de patru ori,

Ca să descopăr, consternat,
După ‘j-de ani de căsnicie...
Pendula, care azi a stat,
Mergea, de fapt, cu baterie!

D-aia vrusei să ştiu ceva,
Că... n-am probleme cu Măria...
Pendula ce o ai matà...
Tot naşa-i schimbă bateria?

parodie de Valeriu Cercel


Paul Preda Păvălache:

Fine Valeriu, am primit... abia acum a ta scrisoare
Imediat am şi citit, şi naşa-ţi pune o-ntrebare:
Nu naşa-i schimbă bateria, pendulei care o aveţi
Ea numai scrie poezia, iar dumneavoastră nu puteţi?

Eu fine dragă,-ţi mulţumesc, chiar m-am gândit astăzi la tine
Să ştii că încă te iubesc şi îţi doresc numai de bine.
Tu să mai vii şi pe la noi căci tare am îmbătrânit
Iarna a fost una de soi şi viţeluşa ne-a murit.

Acum avem altă viţică şi este foarte drăgăstoasă
N-aş vrea să moară iar de mică să nu avem lapte pe masă.
O să o dam la tăuraş – imediat ce mare creşte:
N-avem pe nimeni la oraş... şi moartea zilnic ne pândeşte.

Iar voi... dacă v-aţi amintit... de faptul că v-am cununat
Mă mir... cum de n-aţi mai venit - temându-ne: că ne-aţi uitat?
Şi dacă totuşi veţi veni să nu veniţi cu mâna goală
Eu un cadou că mi-aş dori – mai mult de laudă şi fală!

Poate veniţi şi cu finuţa... căci n-am văzut-o niciodată
Aş vrea să-i ziceţi... Alinuţa; un nume adorat de fată.
Regret că sunt foate-n etate... şi nu prea-mi arde de botez
Eşti şi aşa... mult prea departe... departe să te vizitez.

Şi să-mi mai scrii o scrisorică... ne plictisim aici la ţară
Iarna aceasta mi-a fost frică... năşica, voastră, c-o să moară!
Muncim şi noi... dar nu putem: suntem bolnavi şi răpciugoşi
Alt ajutor, noi, nu avem: de moarte că suntem fricoşi.

Tu ştii când tânăr eu eram şi alergam mai peste tot
Exemplu multora dădeam... trecând şi Argeşul înot.
Mă uit şi-acum şi lăcrimez – ce vremuri bune am trăit!
Cununa vieţii o păstrez... şi nu mă satur de privit.

Am multe poze amintire... cu voi: pe când v-am cununat
Vedeam a vostră împlinire... dar din păcate: ne-aţi uitat!
Aşa e lumea-n zi de azi – nu tu respect, nu tu cadou;
Degeaba sunteţi falnici brazi... de nu veniţi: ciocnim un ou...

Ia să îmi spuneţi, ce-aţi făcut, de Paşti, de Marea Sărbătoare?
Şi ce cadouri v-au plăcut... s-aveţi în casa voastră mare?
Probabil că aţi chefuit: v-aţi îmbătat, căzut pe jos
Acum, probabil v-aţi trezit... şi amintit despre Hristos?...

Rău am făcut că v-am iubit... cu banii mei v-am cununat
Eşti uneori mare tâmpit... căci finii, iute, te-au uitat!
Acum aveţi o vilă mare... căci aţi furat cât aţi putut!
Cum veţi avea în Domn scăpare... când viaţa voastră: a trecut?

Eu cel puţin... sunt mai sărac... aşa cum voi eraţi odat'
Aş vrea mai multe ca să fac: să fiu cu "Viaţa" împăcat.
Şi nu mă las cât mai trăiesc... chiar dacă sunt un boşorog
Te-ntrec... prin faptul, că-L iubesc şi în credinţă nu-s olog.

Aş vrea şi tu să te gândeşti... vânzând, să dai... tot, la săraci
Aşa cu Domnul te-ntâlneşti şi bine oamenilor faci.
Tu eşti acum un păcătos... ai vilă, bei şi chefuieşti
Ai lipsă mare de Hristos... voinţă, să te mântuieşti.

Şi nu ştii ceasul când îţi vine şi five-i un mormânt cu flori:
Cununa-ţi dulce pentru tine... să te măriţi şi să te-nsori.
Ridici paharul şi îl bei, te-mbeţi ca porcul în coteţ
Iubirea Domnului n-o vrei... de prost ce eşti... şi nătăfleţ!

Să nu mai vii ca să mă vezi... să uiţi că mi te-am cununat!
Omul, nu-i bine ca să-l crezi, să fii apoi de el uitat.
Aşa păţeşte cel milos... când din iubire-şi face fin(ă)
Răneşte pe Iisus Hristos, care-a murit... fără de vină:
"Eu", să rămân un credincios - schimbat, în Dragoste: Divină.

Ps.
Este-o simplă parodie
Te rog nu te supăra:
Place... a ta poezie
Şi-mi place a comenta!

Mulţumesc.

sursa



Life in Pictures a început la Costin.

24 de comentarii:

  1. :D mi-a placut poezioara :D ... si din pacate cam asa este, de multe ori finii si nasii se indeparteaza, ceea ce e mare pacat, doar ei sunt ceilalti parinti ai nostri, nu?

    RăspundețiȘtergere
  2. Parodie?
    Da,sa-i zicem asa.
    E un frumos indemn: Nu uita!

    Ceva nu-ti merge si trebuie sa aleg profilul "Anonim".
    Sint...Fosile.

    RăspundețiȘtergere
  3. Bună Cristi!
    Foarte frumoase amândouă,mi-au plăcut!
    O duminică minunată să ai!

    RăspundețiȘtergere
  4. :) Haioase!
    Duminica placuta Cristi!

    RăspundețiȘtergere
  5. Te salut Cristi!
    O realitate destul de des intalnita!!!!
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  6. Din punct de vedere literar, îmi place mai mult prima "scrisoare". Cea de-a doua exprimă intr-adevăr un adevăr...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. @Allure: Sunt scrise bine ambele parodii, imi plac in egala masura. :)

      Ștergere
  7. Am inteles "P.S." si imi place parodia... dar raspunsul este dureros si de multe ori adevarat !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. @foto: Asa este din pacate. Se aplica si in alte cazuri, nu numai in privinta naşilor şi finilor.

      Ștergere
  8. P.S. (eu)...imi plac amandoua...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. @foto de inginer: Imi pare bine ca iti plac parodiile. :)

      Ștergere
  9. Răspunsuri
    1. @cumparatoarea profesionista: Ne mai citim, mai vedem... Am vazut ca blogul tau are un anumit specific. Te anunt eu daca te adaug.
      Spor la blogareala! :)

      Ștergere
  10. Adevarul prins in versuri, din pacate!
    Imi plac ambele parodii in egala masura, Cristi!
    O seara minunata iti doresc, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
  11. ”Este-o simplă parodie”
    Haioase parodii!
    Eu nu am avut nași de botez. Mama era urmărită încă din facultate pentru ”origini nesănătoase” (fratele buncii a fost ucis la Craiova de către comuniști),tata era venit de la București în ziua botezului, așa că atunci când preotul a făcut sfeștania casei după moartea străbunicului meu (un preot de vază la rându-i), eu am fost botezată acolo, în casa în care locuiau străbunicii. Nași mi-au fost toți cei prezenți! Dar de botezat, sigur preotul m-a botezat!
    O săptpămână bună, Cristi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. @Mirela: Acestea sunt intr-adevar greutati ale vietii...

      Ma bucur ca ti-au placut parodiile. O saptamana buna si tie, Mirela! :)

      Ștergere