Mitică (poezie de Ion Pribeagu)

Motto:
În această lume slută
Un strop de umor ajută!

Ion Pribeagu (1887 - 1971)

Mitică

Eu în şcoală, n-am fost leneş
Ba eram chiar silitor
Totuşi, m-a întrecut Mitică
Că a fost şi monitor

El ne dirija în clasă
Că-mi spuneam în gînd cuminte:
- Mă, al dracului Mitică
Iar mi-a luat-o înainte!

M-am îndrăgostit de-o blondă
Cu ochi negri de jăratec –
Inocenţa în persoană –
Şi-o iubeam ca un zănatec

Să mă-mbăt de gura-i dulce
I-aş fi dat toţi anii mei
Şi de n-o vedeam trei zile
Mă stingeam de dorul ei.

Da-ntr-o noapte cînd intrat-am
Într-un fel de cabaret
Am văzut-o cu Mitică
Chefuind într-un boschet.

Prăbuşit cu visu-n ţăndări
Mi-am sterş lacrima fierbinte:
- Mă, al dracului Mitică
Iar mi-a luat-o înainte!

După multă alergătură –
Cam de-un an şi jumătate –
Am intrat c-o leafă mică
La o mare societate.

De la personal un mahăr
Mi-a vorbit de mă-ngrozi:
- Mă, aicea se munceşte
Nu se scrie poezii!

Tot ce-ţi porunceşte şeful
Trebuie să te supui
Fie zi sau fie noapte
Eşti la ordinele lui!

Uite-l chiar acum coboară
Dintr-o limuzină mică
Şi…am îngheţat de spaimă
Şeful meu era Mitică!

Am făcut o reverenţă
Şi am îngînat: - Prea sfinte,
Uite cum şi-aici Mitică
Iar mi-a luat-o înainte!

Cînd nevastă-mea Elena
Mi-a născut pe Mauriciu
Eu m-am dus să mi-l înscrie
În registre, la oficiu.

Terminînd formalitatea
Şi cu martorii de asemeni
Cine a intrat? Mitică!
Şi a anunţat doi gemeni!

Am simţit că-mi piere graiul
Că n-am scos nici trei cuvinte:
Pînă şi aici Mitică
Iar mi-a luat-o înainte!

Cu o bancă sub sechestru
Pentru-o muşama secretă
Am intrat la puşcărie
Două luni, pentru anchetă.

Vizavi dintr-o celulă
Iese-un domn cu barbişon
Ce-a delapidat din banii
Statului, un milion.

L-am privit cu de-amănuntul
Şi am înlemnit de frică
Vai de mine! Nu se poate!
Mă cutremur! E Mitică!

Nu cred că se simte bine
În vărgatele veştminte
- Mă, al dracului Mitică
Iar mi-a luat-o înainte!

Anii trec la repezeală
Că nici nu observi măcar
Şi-ntr-o zi, prin centru trece
Un cortegiu mortuar.

Lume, doliu, în maşină
Un ministru de resort
Că mă-ntreb: - Cine să fie
Acest personagiu mort?

Mă oprii şi de groază
Simt că sîngele-mi furnică:
- Dumnezeu să-l aibe în pază
E amicul meu Mitică…!

Şi fără s-audă nimeni
Îngăimai ca un părinte:
Mă, al dracului Mitică
Iar mi-a luat-o înainte!

poezie satirică de Ion Pribeagu