vineri, 6 decembrie 2013

Sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae

Sfantul Nicolae MOS sarbatoare obiceiuri traditii Romania LA MULTI ANI icoana sarbatoarea Sfantului Ierarh
Sfântul Ierarh Nicolae
Creştinii ortodocşi îl sărbătoresc la 6 decembrie pe Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei.

Sfântul Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei s-a născut la sfârşitul secolului al III-lea, în localitatea Patara (Asia Mică), din părinţii Teofan şi Nona. Pe lângă părinţi, unchiul său, Episcopul Nicolae al Patarei, a avut un rol important în biografia sfântului, fiindu-i luminător în drumul slujirii lui Dumnezeu.

A studiat la cele mai bune şcoli, unde s-a remarcat prin inteligenţă, iar în bisericile în care intra uimea pe toţi prin blândeţe şi nobleţe sufletească. Episcopul Nicolae, plecând la Ierusalim să se închine la Sfântul Mormânt, a lăsat toată grija eparhiei în seama nepotului său. În acest timp părinţii Sfântului Nicolae au murit. El i-a îngropat în Patara, iar averea moştenită a împărţit-o săracilor. La întoarcerea unchiului său, Nicolae pleacă în pelerinaj în Ţara Sfântă. Când s-a întors de la Locurile Sfinte, a mers la Mănăstirea Sionului, întemeiată de unchiul său. Îndemnat de Dumnezeu, s-a reîntors apoi în cetatea Mira, pentru a trăi între oameni.

După moartea arhiepiscopului Mirei Lichiei (eparhie din Asia Mică) Sfântul Nicolae a fost ales în fruntea acestei eparhii, în urma unei minuni. Tradiţia spune că Dumnezeu S-a arătat în vis unui episcop bătrân, pe care l-a îndemnat să pună arhiepiscop de Miria pe primul bărbat care va intra a doua zi în biserică. Primul bărbat care a intrat în Biserica arhiepiscopală a fost Sf. Nicolae. El a refuzat la început această funcţie, însă Mântuitorul i S-a arătat în vis, dăruindu-i Evanghelia şi îndemnându-l să primească noua demnitate.

Ca arhiepiscop, Sfântul Nicolae a avut o activitate deosebită. A ajutat pe săraci, i-a primit pe cei păcătoşi, a apărat credinţa de erezii şi de persecutorii păgâni, el însuşi fiind chinuit de soldaţii împăraţilor Diocleţian şi Maximian, care au încercat să distrugă creştinismul. El a continuat să apere legea lui Hristos, mergând prin oraşul Mira şi distrugând toate statuile zeilor la care se închinau păgânii. În jurul anului 305 a fost întemniţat, dar atunci când pe tronul Imperiului Bizantin a urcat Sf. Constantin cel Mare (305-335), creştinii putând să-şi manifeste liber credinţa, Sfântul Nicole a fost eliberat.

În Biserică, apar însă primele tulburări eretice prin persoana lui Arie ce se raporta cu o înţelegere pur omenească la Taina Întrupării Mântuitorului, ştirbindu-I Acestuia calitatea dumnezeirii Sale. La cererea Sf. Împărat Constantin are loc astfel primul Sinod Ecumenic în anul 325 în localitatea Niceea, ce avea drept scop îndreptarea ereziei ariene. Printre cei 318 de părinţi participanţi a fost convocat şi Sfântul Nicolae. Arhiepiscopul Mirelor Lichiei era un om cu o cultură extraordinară şi cu un profil moral desăvârşit, fiind unul dintre cei care au luat cuvântul la Sinodul I Ecumenic.

Se spune despre Sfântul Nicolae că a condamnat erezia lui Arie, iar această condamnare a fost atât de vehementă, atât de convingătoare şi el a fost atât de supărat de atitudinea lipsită de credinţă a lui Arie, încât l-ar fi pălmuit chiar pe acesta. Ieşirea aceasta l-a costat însă deprecierea celorlalţi părinţi ce au catalogat acest gest incompatibil cu demnitatea slujirii arhiereşti. Drept urmare, însemnele arhiereşti i-au fost retrase sfântului. Peste scurtă vreme însă, din cauza unei vedenii avute de unul dintre Sfinţii Părinţi de la acest sinod, situaţia este îndreptată. În această teofanie, Mântuitorul Hristos ţinea deasupra capului Sfântului Nicolae Evanghelia, iar Maica Domnului purta în mâini omoforul, semn că Dumnezeu dorea reabilitarea ierarhului său. Nu se ştie cu exactitate anul în care Sfântul Nicolae a plecat la Hristos, unele surse indicând anul 340, altele 350. Se ştie doar data, respectiv cea la care astăzi îl cinstim pe Sfântul Nicolae, 6 decembrie.

Datorită minunilor pe care le-a făcut, Sfântul Nicolae este considerat ocrotitorul copiilor, în special al celor săraci, dar şi al marinarilor, al brutarilor, al fetelor nemăritate, al celor acuzaţi pe nedrept. În anul 1087, de frica expansiunii musulmane, moaştele sale, care rămăseseră în Mira Lichiei, au fost transferate la Bari, în Italia, unde sunt păstrate într-o criptă sub Biserica care îi este dedicată în acest oraş italian. O parte din mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se află în ţara noastră la Biserica „Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti.

Moş Nicolae vine cu zăpadă şi daruri pentru copii

În calendarul popular, Sfântul Nicolae face parte din categoria sfinţilor care apar asemenea unor bătrâni, ca nişte moşi cu barbă. La nivelul mentalităţii populare vechi, timpul era transfigurat, personificat, în sensul că el se naşte, trăieşte, îmbătrâneşte şi moare, astfel că anul începe cu sfinţii tineri, şi se termină cu cei bătrâni.

Moş Nicolae, cel blând, protector al copiilor

Acest obicei al darurilor oferite de Moş Nicolae vine de la cunoscuta blândeţe a acestuia, mai ales că, aşa cum se spune, la sfârşitul vieţii, el şi-a donat întreaga avere săracilor, fiind foarte milostiv. De asemenea, se ştia, în tradiţia populară, faptul că Sfântul Nicolae era un justiţiar, de aici şi nuieluşa care era un motiv de îngrijorare pentru copiii mai puţin cuminţi. Această nuieluşă a apărut, în imaginaţia populară, de la faptul că Sfântul Nicolae cel real a fost episcop, a avut o cârjă episcopală, iar lumea a reţinut că el era un om corect, că îi pedepsea pe cei care făceau diverse rele.

Ajunul acestei sărbători este considerat ca fiind foarte important, se făceau pregătiri pentru cadourile care erau puse în ciuboţele. Dacă la Crăciun cadourile se pun sub brad, acum Moş Nicolae aduce cadouri în ciorăpei, ciuboţele şi se spune că el coboară pe horn, pentru a-şi duce la îndeplinire misiunea. Despre această venire a moşului pe horn se vorbeşte într-o legendă care povesteşte despre acele fete care erau sărace şi care doreau să se căsătorească, astfel că, moşul intrând pe hornul casei, la fiecare le-a dat câte un săculeţ cu bani sau cu aur.

„De sărbătoarea Sfântului Nicolae, fiecare membru al familiei se pregăteşte într-un fel anume. Copiii îşi pregătesc ghetuţele, bunicii fac previziuni meteorologice, în timp ce fetele pregăteau o colivă pe care o păstrau până la Anul Nou, atunci când doreau să îşi facă de ursită. Tot acum se pun crenguţe în apă astfel încât acestea să înverzească până la Crăciun“, după cum a precizat Ovidiu Focşa, muzeograf la Muzeul Etnografic al Moldovei.

Un bătrân cu barba albă, care aduce zăpadă de ziua lui

Moş Nicolae apare cel mai des în legendele populare româneşti, mai ales în Maramureş, ca un bătrân cu barba albă călare pe un cal alb care trebuia să aducă neapărat, de ziua lui, zăpadă. De altfel, în această zi se făceau şi previziuni meteorologice, astfel că dacă ningea în acea zi, oamenii din vechime se aşteptau la o iarnă scurtă, iar dacă nu ningea, oamenii se aşteptau la o iarnă lungă. De obicei, astfel de previziuni meteorologice se făceau cu precădere în ajunul marilor sărbători, aşa cum erau şi la Anul Nou, Bobotează, făcând parte din categoria practicilor ritual-cermoniale din preajma marilor sărbători populare tradiţionale.

Tot în tradiţia populară, Moş Nicolae apare ca fiind patron al celor care călătoresc pe apă, fiind un sprijin şi o călăuză pentru toţi cei care şi-au legat viaţa de apă, fiind patron al corăbierilor, al plutaşilor.

De asemenea, tradiţia populară îl menţionează ca fiind un apărător, protector al fetelor sărace, mai ales a celor necăsătorite şi se spune că le căsătoreşte pe cele care îşi doresc o familie.

Sfântul Nicolae este foarte iubit în ţările ortodoxe, atât Grecia, cât şi Rusia îl au ca ocrotitor, de aici şi numele atât de des întâlnit al sfântului în aceste ţări. În zonele cu populaţie catolică sau greco-catolică de la noi din ţară, Sfântul Nicolae este sărbătorit mai ales de copii care fac diverse serbări, petreceri în aşteptarea darurilor. În mediul ortodox aceste sărbători au prins mai puţin, fiind mai pregnantă sărbătoarea religioasă, dar Sfântul Nicolae este văzut ca un protector al copiilor, precum şi al tinerilor.

Cetele de tineri încep pregătirile pentru colindat

O dată cu sărbătoarea Sfântului Nicolae are loc şi debutul pregătirilor pentru sărbătorile de iarnă, acum se formează ceata de colindători, se alege căpetenia, cel care avea obligaţia să aibă grijă de bunul mers al pregătirilor. Această ceată de colindători era formată, în comunităţile tradiţionale, exclusiv din flăcăi, care se întâlneau începând cu Sfântul Nicolae până la Ajunul Crăciunului, iar în Moldova până la Anul Nou, dat fiind că în Moldova nu există forma de colind cu măşti la Crăciun, cum este în Maramureş şi Transilvania. Moş Nicolae era considerat ca fiind patronul cetei de tineri astfel că pregătirile acestora pentru colindat nu puteau începe decât în ziua acestuia de sărbătorire.

Cu Sfântul Nicolae debutează pregătirea obiceiurilor de iarnă şi începe o perioadă mult aşteptată în comunitatea tradiţională, cea între 6 decembrie şi 8 ianuarie, timp în care, după Sfântul Nicolae vine sărbătoarea tradiţională a Ignatului, Crăciunul, Sfântul Ştefan, Ajunul Anului Nou, Anul Nou, Sfântul Vasile, Boboteaza şi Sfântul Ion, perioada cea mai încărcată de semnificaţii în satul tradiţional românesc (informații preluate din articolul Moş Nicolae vine cu zăpadă şi daruri pentru copii, publicat în săptămânalul Lumina de Duminică din data de 2 decembrie 2007, semnat de Oana Rusu).

Sursa: AGENŢIA DE ŞTIRI BASILICA

La mulţi ani celor care îşi sărbătoresc astăzi onomastica de Sfântul Nicolae!