Sărbătoarea Bunei Vestiri
Sărbătoarea Bunei Vestiri, denumită în popor Blagoveştenie (după termenul slavon), este rânduită pentru amintirea zilei în care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu. Buna Vestire este prima sărbătoare confirmată în documente dintre sărbătorile închinate Maicii Domnului. Potrivit tradiției, încă din secolul IV, în Nazaret s-a zidit o biserică pe locul unde Maica Domnului a primit de la înger vestea că va naște pe Dumnezeiescul Prunc. Biserica a rânduit cinstirea acestei sărbători în ziua de 25 martie, cu nouă luni înainte de Naşterea Domnului, pentru că acum are loc întruparea Fiului Lui Dumnezeu (Lc. 1, 35-38).
Bucură-te ceea ce eşti plină de har!
Temeiul scripturistic al sărbătorii îl găsim în primul capitol al Sfintei Evanghelii după Luca.
'În zilele acelea Elisabeta, soţia lui Zaharia, a zămislit şi s-a tăinuit pe sine cinci luni, zicând: Astfel mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele Fecioarei era Maria. Şi, intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi, iată, vei lua în pântece şi vei naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi, răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei, şi aceasta este a şasea lună pentru ea, care se numea stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea.' (Ev. Luca 1, 24-38)
Potrivit Evanghelistului Luca, Arhanghelul Gavriil a fost trimis la Fecioara Maria, care era logodită cu dreptul Iosif din seminţia lui Iuda, în Nazaretul Galileii, pentru a-i vesti Întruparea Fiului lui Dumnezeu. Felul în care arhanghelul îi vesteşte acest lucru este inedit. Mai întâi o întâmpină pe Fecioara Maria prin cuvintele: 'Bucură-te ceea ce eşti plină de har! Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!' (Lc. 1, 28). Bucuria pe care i-o vesteşte trimite la bucuria prezenţei lui Dumnezeu, ce caracterizează mesajul evanghelic şi care este opusă tristeţii păcatului. Motivul alegerii divine nu ne este relatat şi, deşi Evangheliile nu ne spun nimic cu privire la trecutul Preasfintei Fecioare, din tradiţia orală, consemnată din vechime la Iuliu Africanul (sec. II), în evangheliile apocrife, în unele scrieri patristice şi în imnografia Bisericii, aflăm câteva amănunte care completează imaginea despre Maica Domnului şi care justifică oarecum cuvintele îngerului. Astfel, aflăm că ea s-a născut în urma rugăciunilor părinţilor ei Ioachim şi Ana, că a fost închinată Templului, unde a şi petrecut de la 3 la 15 ani, că în Templu a trăit în rugăciune, curăţie şi studiu etc. Deşi fericită de arhanghel, Maica Domnului se miră în sine de felul în care este abordată: 'Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?' (Lc. 1, 29). Mesajul pe care îngerul îl transmite în continuare îi vesteşte că felul adresării iniţiale îşi are temeiul în faptul că ea a aflat bunăvoinţă (har) înaintea lui Dumnezeu şi că a fost aleasă să zămislească pe Fiul lui Dumnezeu (Fiul Celui Preaînalt), pe Mesia cel aşteptat (Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său). Dovedind maturitate spirituală şi multă smerenie, Maica Domnului cere explicaţii: 'cum va fi aceasta de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?' (Lc. 1, 34). Atunci i se descoperă faptul că zămislirea va fi prin pogorârea Duhului Sfânt, iar ca semn îi vesteşte zămislirea Elisabetei, care era stearpă. În urma acestui dialog, Maica Domnului se supune alegerii divine rostind: 'Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!' (Lc. 1, 38).
Maica Domnului ne învaţă să fim smeriţi
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul Său de învăţătură din 25 martie 2012, la sărbătoarea Bunei Vestiri, subliniază că Maica Domnului răspunde cu smerenie chemării lui Dumnezeu: „Fecioara Maria este nedumerită când i se spune de către Arhanghelul Gavriil că va naşte Fiu, deşi ea nu ştie de bărbat (cf. Luca 1, 34-35), dar apoi când aude că aceasta este lucrarea lui Dumnezeu în viaţa ei, se supune voinţei lui Dumnezeu şi zice: 'Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!' (Luca 1, 38). Prin aceasta, Maica Domnului recunoaşte lucrarea lui Dumnezeu pentru mântuirea omului, chiar dacă această lucrare este mai presus de mintea omenească. Maica Domnului răspunde cu smerenie chemării lui Dumnezeu. Fără acest accept al ei, exprimat în cuvintele: fie mie după cuvântul tău!, spun unii teologi, nu s-ar fi realizat zămislirea sau înomenirea Fiului lui Dumnezeu. De ce? Pentru că Dumnezeu, deşi este Atotputernic, totuşi nu voieşte ca oamenii să-L iubească în mod forţat, ci voieşte ca oamenii să conlucreze cu El în mod liber. De aceea, cu multă înţelepciune şi cu mult respect, Arhanghelul Gavriil binevesteşte Fecioarei Maria care este planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii prin Fiul Său Cel veşnic Care devine om, adică Fiu al Fecioarei şi aşteaptă răspunsul ei. El nu o transformă pe ea într-un instrument sau într-un obiect, ci dimpotrivă, o consideră persoană liberă, care va naşte, ca om, Persoana a doua din Sfânta Treime, adică pe Fiul lui Dumnezeu.
Astăzi este începutul mântuirii noastre
În legătură cu această sărbătoare, Părintele Silviu Tudose de la Facultatea de Teologie din București a precizat: „Ne aducem aminte şi retrăim, în virtutea timpului liturgic, momentul când Arhanghelul Mihail i-a vestit Maicii Domnului că Duhul Sfânt se va pogorâ peste ea şi va naşte un Fiu, care va fi Fiul lui Dumnezeu. Iar prin acceptul Maicii Domnului care a spus: ’Fie mie după cuvântul Tău’ s-a realizat zămislirea în pântecele ei a Fiului lui Dumnezeu care avea să Se nască pe pământ şi să aducă mântuirii lumii. De aceea şi Troparul sărbătorii spune ’Astăzi este începutul mântuirii noastre’, adică odată cu zămislirea Mântuitorului este posibilă mântuirea neamului omenesc, care a căzut odată cu Adam în păcat. Această dată este fixă deoarece părinţii au fost preocupaţi să păstreze realismul anului liturgic, adică dat fiind faptul că Naşterea Domnului este sărbătorită pe 25 decembrie este normal ca zămislirea lui Hristos să fie prăznuită exact cu nouă luni înainte, pe 25 martie”.
Buna Vestire prima sărbătoare închinată Maicii Domnului, confirmată în documente
Cultul Fecioarei Maria s-a dezvoltat în special după acordarea libertăţii pentru creştini de către împăratul Constantin cel Mare. Sinodul al III-lea Ecumenic (Efes, 431) a condamnat erezia nestoriană, care diminua rolul Maicii Domnului, şi a recunoscut cele două atribute ale Sfintei Maria: meritul de a-L fi născut pe Fiul lui Dumnezeu şi faptul de a fi pururea fecioară. Ca o urmare firească, Biserica a rânduit sărbători în cinstea Maicii Domnului.
Buna Vestire este cea dintâi sărbătoare închinată Maicii Domnului, confirmată în documente, iar prima mărturie o reprezintă biserica zidită în Nazaret (în secolul IV), pe locul unde avusese loc întâmplarea menţionată în Sfânta Scriptură. Data acestei sărbători a variat la început, astfel, în anumite locuri, era sărbătorită în ajunul Bobotezei (pe 5 ianuarie), iar în alte locuri pe 18 decembrie. În Răsărit, data de 25 martie a fost acceptată, cel mai probabil, după stabilirea datei de 25 decembrie ca serbare a Naşterii Domnului (aproximativ secolul al V-lea). La Roma, sărbătoarea a fost introdusă de papa Leon al II-lea, iar în secolul al IX-lea, data de 25 martie s-a generalizat în toată lumea catolică. Numai la armeni Buna Vestire se prăznuieşte pe 7 aprilie, în raport cu Crăciunul pe care ei îl celebrează la 6 ianuarie.
Sursa: AGENŢIA DE ŞTIRI BASILICA
