HALLOWEEN
Valeriu Cercel
An de an, de Halloween,
Chiar în faţa casei pun
Un dovleac baban şi plin,
Ce-l pictez, cât sunt de bun,
Într-un drac hidos, vădit,
Ca atunci când seara vin
Puradei cu "trick or treat",
Să se sperie puţin,
Şi ca-n orice an, mereu,
Chiar şi ăi mai măricei,
Cum zăresc dovleacul meu,
Zău că... fac pipi pe ei!
Numai că pe strada mea
Stă şi John, din Roşiori,
Care, cu Lenuţa sa,
Are patru drăcuşori...
Ăştia, când apar mascaţi,
(Sânge de român curat!)
Nici un pic nu-s speriaţi
De dovleacul meu pictat,
Şi din contră,-a doua zi,
Când mă uit pe geam, constat,
Cât de mare el ar fi,
Că dovleacu-i speriat!
Dovleac speriat :)
ha ha ha... John din Roşiori!! Când a apărut Lenuţa, am fost sub masă! Sau de frica dovleacului? :D
RăspundețiȘtergereSimpatică poezia, am citit-o cu plăcere... :))
RăspundețiȘtergere@Dana: :))
RăspundețiȘtergereMax Peter, azi am descoperit-o si eu. :)
RăspundețiȘtergerePpffu, ce speriat e sarmanul dovleac! Si adevarul este ca din John din Rosiori si Lenuta nu prea putea sa iasa altceva decat niste dracusori. :D
RăspundețiȘtergere:))
RăspundețiȘtergereFaina poeyie, haios dovleacul!:)
RăspundețiȘtergereHaioasa poezie :)
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergere:)) Românii pot speria orice! Până şi dovlecii de Haloween! Tind să cred că John era Ion al nostru gătit de Haloween :))
RăspundețiȘtergereAi presupus foarte bine! :))
RăspundețiȘtergereE tare amuzanta poezia Cristi. M-ai facut sa zambesc si-ti multumesc. :)
RăspundețiȘtergereO seara minunata iti doresc Cristi! :)
Ma bucur ca ti-a placut, Stefania. O seara buna! :)
RăspundețiȘtergere