joi, 3 noiembrie 2011

La capătul Pământului, în țara uriașilor – Salto Chico, Patagonia



Pentru europenii care au descoperit și apoi explorat America de Sud, ținutul din sudul extrem al continentului era un tărâm legendar, locuit de uriași numiți ”patagoni”. Legenda spune că primii locuitori ai zonei erau de doua ori mai inalti decat oamenii obisnuiti, iar regiunea si-a luat numele de la ei: Patagonia. Cu unii dintre cei mai spectaculoși munți din lume și mii de kilometri pătrați de teritorii aproape necălcate de oameni, zona este una dintre cele mai bune destinații pentru aventură.

Situată în sudul extrem al continentului, Patagonia are o suprafață de puțin peste un milion de kilometri pătrați, cam de patru ori suprafața României. Din pampas, faimoasele stepe ale Americii de Sud, și până la vârfurile Anzilor, zona este extrem de puțin populată, cu doar doi locuitori pentru fiecare kilomeru pătrat de teritoriu.



Întreaga regiune a fost modelată în timp de forțele naturii, fie că vorbim de vânt, râuri sau ghețari, iar rezultatele sunt mai mult decât spectaculoase. Este suficient să dăm ca exemplu munții Torres del Paine, care se ridică din pământ cu pante amețitoare și forme impresionante, sculptate în milioane de ani de către vânturi. Zeci de lacuri glaciare, râuri repezi de munte și vechi ghețari au rămas aproape neatinse. Într-o regiune în care drumurile nu acoperă decât o mică parte a teritoriului, chiar și în prezent, caii rămân cea mai bună alternativă de deplasare pentru distanțe scurte și medii.



Hotelul Salto Chico, situat în partea dinspre Pacific a munților Anzi, pe teritoriu Chilian, este unul dintre cele mai bune puncte de pornire pentru explorarea zonei. În prezent, nu multe hoteluri din lume își promovează selecția excelentă de cai de rasă pe care o pot pune la dispoziția turiștilor. Dar, după cum spuneam mai sus, caii sunt un element esențial al oricărei explorări serioase a Patagoniei. Întreagul complex, care se întinde pe 3 hectare, este decuplat de lumea exterioară: nu există niciun televizor în cele 50 de camere disponibile, nu există semnal pentru telefonul mobil, iar contactul cu exteriorul se face strict în caz de necesitate, printr-o conexiune satelit disponibilă oaspeților.



Întregul design al hotelului este strâns legat de locul magic pe care îl ocupă: situat în apropierea unei Rezervații a Biosferei UNESCO, complexul este construit aproape integral din lemn de chiparos, plus alte materiale disponibile local. Dar hotelul nu este gândit să fie o destinație în sine, ci doar un popas, sau un punct de tranzit destinat exploratorilor. Salto Chico oferă o echipă experimentată de ghizi, care pot îndruma oaspeții spre cele mai spectaculoase zone din apropiere. Deplasarea se face în general călare, dar o șalupă și un microbuz modificat pentru terenul accidentat stau la dispoziția călătorilor.



Din zona hotelului, turiștii pot alege să meargă în direcția oricăruia dintre cele patru puncte cardinale: spre est, către Anzi, spre vest, către Pacific, spre Sud, către Țara de Foc, sau spre nord, de-a lungul coastei Chiliene. Deși în prezent știm că nu există (și nici nu au existat) uriași în Patagonia, o călătorie spre unul dintre cele mai sălbatice locuri ale planetei rămâne o experiență care merită trăită. Mai multe detalii pe site-ul oficial al hotelului.
Sursa: stylereport

19 comentarii:

  1. Ce mi mai place camera aia...te duce cu gandul la un milion de lucruri.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce peisaj poti sa vezi din camera...

    RăspundețiȘtergere
  3. frumoase locuri...nu neapărat foarte primitoare, dar frumoase sigur sînt :)

    RăspundețiȘtergere
  4. E o tara care pe mine m-a fascinat inca din copilarie citind Copiii capitanului Grant unde a avut citeva capitole dedicate acestei regiuni, mai exact traversarea muntilor Anzi si a pampasului cu ai sai gauchos si lupi rosii!
    Superb!

    RăspundețiȘtergere
  5. Din recenzia facuta de tine, rezulta ca Patagonia este un taram virgin si nepoluat si cu peisaje spectaculoase. Tare mult mi-ar placea s-o vizitez.

    Imi place foarte mult postarea Cristi.

    O noapte linistita iti doresc Cristi! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Problema e că "la capăturl pământului" s-ar putea să fie şi Românica noastră pentru cei de acolo... :))
    Mi-ar plăcea să pot ajunge puţin mai la sud, prin Tierra del Fuego, de unde am văzut nişte imagini ameţitor de frumoase...

    RăspundețiȘtergere
  7. Melly, si eu eram fascinat in copilarie de gauchos(cowboys din Patagonia) din cartea pe care ai amintit-o. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Stefania, e meritul autorului articolului. O seara buna! :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Max Peter, si eu mi-as dori sa vizitez intr-o zi Tara de Foc. :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Stii, a\cand eram mica, era o vorba:unde te duci? im Patagonia, sau la Honolulu! Atunci nu credeam ca existau cu adevarat...dar ele exista si sunt cat se poate de reale, si au ceva mirific in ele, ceva ce te atrage dar totusi te apropii cu o usoara teama.

    RăspundețiȘtergere
  11. eee...mai poti spune ceva?

    RăspundețiȘtergere
  12. Bună Cristi!
    Superbe imagini!
    Un sfârșit de săptămână cât
    mai plăcut îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  13. Concediul perfect; mâine aș pleca, dacă aș putea! :D

    RăspundețiȘtergere
  14. Lumi, si in Honolulu ai ajuns. Ti-a mai ramas Patagonia... :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Cypy, un singur cuvant: fantastic. :)

    RăspundețiȘtergere