Amintiri (poezie de Ion Pribeagu)

Amintiri (de Ion Pribeagu)

Nu s-au mai văzut aproape
De vreo cincisprezece ani,
De pe când umblau la şcoală:
Ambele în Botoşani.

Anii trec pe nesimţite
Cum trec visele şi ele
Şi s-au întâlnit pe stradă
Amândouă tinerele:

- Nici nu ştii ce bine-mi pare
Scumpo, că ne-am revăzut...
Să ne povestim crâmpeie
Şi-amintiri despre trecut!

Au vorbit de film, de Beatles,
De artiştii consacraţi,
Despre modă, despre blănuri
Şi apoi despre... bărbaţi.

- Ia să-mi spui, iubită Cleo,
Însă cu sinceritate,
Cum petreceţi, tu cu soţul
Clipele de voluptate?

- Spune-mi-o cu de-amanuntul
Pentru că prin jocul firii
Ştim deja ce înseamnă aia
Care-i baza omenirii...

- Draga mea, Ionel m-adoră
Mă dezmiardă ca pe-un miel
Şi în ce priveşte amorul
Nu pot să mă plâng defel.

Mă sărută cu pasiune
Şi să nu spun mai departe,
Dar îşi face datoria
După cum scrie la carte!

Dar tu, scumpa mea Ortansa,
Că te-ai măritat devreme,
Cum te-mpaci cu-al tău, în visul
Îndrăgirilor supreme?

- Drept vorbind, a spus Ortansa,
N-am ce spune despre mine,
Nu o duc rău cu iubirea
Însă n-o duc nici prea bine.

Şi Vasile-al meu e tandru
Însă are-o apatie
Parcă e şi parcă nu e
Cum ar trebui să fie.

Dar cum nu-s din mămăligă
Ca să rabd şi nopţi şi zile
Eu m-am dus la doctor Staicu
Şi mi-a dat nişte pastile.

Îi pun una în mâncare
Fără nicio emoţiune
Şi de-atuncea merge treaba
Admirabil, o minune!

Da-ntr-o zi când stam la masă
Nu ştiu cum, dar lui Vasile
Ca să-i stimulez dorinţa
I-am pus două-trei pastile.

A mâncat şi deodată
Fără urmă de ruşine
A sărit în sus, sălbatec
Şi s-a năpustit la mine.

A smuls toată-mbracămintea,
Ce să-ţi spun, m-a făcut praf...
Nudă, ca pe Sofia Loren
De la cinematograf!

Mă strângea la piept cu sete
De credeam că-mi sparge coasta
Şi mă îmbrăţişa năprasnic....
- Ei, şi ce vezi rău în asta?

- Nu e rău! Din contră, -mi place!
A răspuns Ortans senină,
Însă noi, funcţionarii
Luăm masa la cantină!

poezie satirică de Ion Pribeagu

Ion Pribeagu (n. 27 octombrie 1887 Sulița, județul Botoșani - d. 1971, Tel Aviv, Israel) a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici, poet și umorist evreu originar din România. Până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-și anagrama prenumele și a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu. Au urmat apoi alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină.

A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri. Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții. A scris mult "pentru sertar", iar aceste realizări le ținea numai pentru el, strânse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete. Rareori citea ceva conspirativ" vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat, în afară de aceste creații intitulate chiar de el "impertinente". În ultimii ani a intenționat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conștiinciozitatea și etica lui profesională nu l-au lăsat să depășească o anumită limită în relațiile lui cu cititorul.

În perioada 1939 - 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. Este autorul versurilor cunoscutei melodii „Zaraza”.

În vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în "Cronica rimată" a cotidianului "Viața Noastră" din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă.