joi, 14 martie 2013

Ion Pribeagu - Reverii de altădată


Reverii de altădată

Printre revuiştii noştri,
Care cântăreau mai greu,
Erau Kiriţescu, Durma,
Stoicovici, De Herz şi eu.

Ei scriau pentru Tănase,
“Marafet bucluc” şi “Plici”,
Eu pentru Tomescu Iorgu,
Şi alţi actoraşi mai mici.

Ei la “Cărăbuş” cu-ntregul
Demimond din Bucureşti,
Eu la “Teatrul Nou” cu plebea,
De pe Calea Văcăreşti.

Ei montau cu lux “di-granda”
Fastului să se consacre,
Eu jucam un an de-a rândul,
“Treanca fleanca mere acre”.

Mă ştiau mai toţi artiştii,
Ca pe un autor en-vogue,
Fiindcă le scriam adese,
Câte-un sketch sau monolog.

Într-o zi, fac cunoştinţă –
După cum cere uzanţa –
C-o artistă în devenire,
Mică, dulce, blondă, Tanţa!

O fetiţă, o păpuşe,
Preţioasă cum e ambra,
Care îşi făcea debutul,
Într-un varieteu : Alhambra.

Care m-a rugat fierbinte,
Cu glăscioru-i îngeresc :
- Maestre, fă-mi şi mie-un şlagăr,
Un cuplet! Si ţi-l plătesc!

- Cât îmi ceri? – Păi, deh, frumoaso,
Zic – cum eşti la început,
Ai să-mi dai numai o mie!
Şi-a zis Tanţa: - S-a făcut!

Mi-l aduci la “Grand” joi seara,
Pe la opt şi jumătate,
Că la zece o să vie,
Domnu ’…amicul meu Socrate.

E un bătrânel simpatic,
Te aştept, şi mai ales,
Vreau să-mi dai şi indicaţii,
Cum să-l spun să am succes!

I-am adus chiar joi cupletul,
“Vino dor la badea-n crâng”,
Pe o melodie veche,
Cu refrenul: “Hai zdrâng-zdrâng”.

M-a tratat cu chartreuză,
Dulce, cum e cantalupul,
N-o prea ajuta talentul,
Dar se completa cu trupul.

Ca să repetăm în voie,
Şi-ntr-un mod inteligent,
Ea şi-a pus un robe de chambre,
Puţintel cam indecent.

Pe sofa şi decoltată,
Colcăind de frăgezime,
Cum făcea un gest cu braţul,
Dezvelea o rotunjime.

Să-mi arate că pronunţă
Poanta, c-o discuţie clară,
Când îşi întorcea faţada,
Dezvelea altă comoară.

Ce puteam să fac ispitei,
Cu trupşor imaculat?
Şi când dracul te momeşte,
Dornic m-am sacrificat!…

M-am lăsat sedus de chipul
Şi de farmecele ei,
Şi simţeam printre suspine,
Cum s-a dus mia de lei.

După ce sfârşisem jertfa,
Cu o patimă spontană,
Cine bate-n hol şi intră?
Domn Socrate în persoană!

Au urmat recomandaţii:
- Maestrul Ion Filifistic!
- Domn Socrate Spirilidis,
Cu artiştii bun amic!

Eu timid, scot iar cupletul,
Emoţionat, nătâng,
Şi încep să-i cânt refrenul :
Hai zdrâng-zdrâng şi iar zdrâng-zdrâng.

Mai improvizez o strofă,
Cu cenzura lui Brătianu,
C-a avut dar nu mai are,
Domn Pavlică Brătăşanu…

- Minunat! – a spus Socrate -
Şi privind în ochii ei,
Îşi deschide portmoneul,
Şi îmi dă mia de lei.

- Uite ce te rog – adaugă -
Fiindcă Tanţei mele-i placi,
Când o să mai vrea cuplete,
Tot mata să i le faci!

Şi să stabiliţi de-acum,
Ca-ntre doi prieteni buni :
Preţul să rămână acelaşi,
Şi-n aceleaşi condiţiuni!

I-am strâns mâna cu tărie,
Şi-mi venea de râs, să plâng,
Ş-am plecat cântându-mi mie :
Hai zdrâng-zdrâng şi iar zdrâng-zdrâng!

poezie satirică de Ion Pribeagu

12 comentarii:

  1. Am citit poezia cu 3 dictionare deschise!

    RăspundețiȘtergere
  2. nu cred sa se fi schimbat ceva intre timp dar felul in care el scrie despre :
    "N-o prea ajuta talentul,
    Dar se completa cu trupul..." este absolut incantator! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. @pandhora: E foarte actuala poezia! Ai dreptate, si eu am aceeasi parere. :)

      Ștergere
  3. Reușite versuri, din câteva cuvinte vezi scena respectivă aievea. Ion Pribeagu e amuzant în mod natural, nu pare să fi făcut vreun efort special să-și compună poeziile.

    RăspundețiȘtergere
  4. Se spune ca ziua incepe cu o cafea buna, eu cred ca ziua incepe cu o poezie de-a lui Ion Pribeagu. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Doamne cât îmi plac aceste poezii!
    Sincer îți spun că îmi pare bine că postezi poeziile lui Ion Pribeagu. Sunt încântătoare, umorul extraordinar de fin iar morala...ce să mai spun! Demențiale!

    RăspundețiȘtergere
  6. Mi-a placut foarte mult poezia, Cristi.
    Mi-a fost dor de umorul lui Pribeagu. M-a binedispus si-ti multumesc mult!
    O poezie mereu actuala... :)

    RăspundețiȘtergere