marți, 31 mai 2011

LIFTUL ŞI LIFTIERUL. COPII, NU ÎNCERCAŢI ASTA ACASĂ!

Foto: www.timhunkin.com

Lift, lifturi, s.n. Ascensor. - Din engl.,fr. lift.

Liftier, -ă, liftieri, -e, s.m. şi f. Conducător de lift, persoană care manevrează (şi întreţine) liftul. - Din fr. liftier.

Acestea sunt definiţiile din Dicţionarul explicativ al limbii române.

Pentru mine, liftul a reprezentat în copilărie un loc de joacă şi chiar mai mult decât atât. Era ca o navetă spaţială care mă purta spre noi galaxii. Când aveam vreo 8-9 ani, am învăţat prima dată cum să mă opresc cu liftul între etaje. A avut grijă Cătălin să mă înveţe cum să deschid uşile între etaje, să opresc cabina şi cum să folosesc maneta din partea stângă - sus "în caz de urgenţă". Adică să pot să ies din ascensor. Figura cu maneta nu mi-a ieşit întotdeauna, de vreo 3 ori m-a evacuat în siguranţă tatăl lui Cătălin care era administratorul blocului la vremea respectivă. Fiind militar de carieră, acesta mă urechea bine când mă prindea în fapt, după care mă preda în siguranţă lui tata care mă muştruluia şi el.

Apăsarea butonului de alarmă aiurea, transportarea bicicletei cu liftul sunt chestii banale, ca să zic aşa. Chiar dacă apăsam cu o mână butoanele din centru, din partea de sus a cabinei şi cu cealaltă mâna ţineam bicicleta. Treaba asta se cam repeta după ce am împlinit 12 ani când mi-a cumpărat mama bicicletă de ziua mea. Şi cum Pegasul meu nu încăpea şi nu permitea închiderea uşilor interioare ale ascensorului, trebuia să ţin cele 2 butoane de sus apăsate până ajungeam cu liftul la destinaţie. Cunoscătorii ştiu care e şusta cu mersul cu liftul cu uşile interioare ale cabinei deshise. Asta la lifturile ceauşiste, of course. :))

Tot pe la vârsta de 11-12 ani am descoperit, urmărindu-i pe Dan, Marius şi Johnny, o chestie care mi s-a părut foarte mişto la vremea respectivă: blocarea liftului din exterior după urcarea persoanei "norocoase" în cabină care vroia să ajungă în linişte şi pace la domiciliu. Sau dacă prindeam pe cineva sosit în vizită, vreun musafir cu flori, cadouri, etc., ghinionul lui!

Pe scurt, pândeam "victima" până se urca în lift. Acesta pornea, apoi cu un băţ de chibrit băgat într-un orificiu din tocul uşii metalice exterioare blocam ascensorul. Astfel cabina se oprea între etaje! "Centrul de comandă" era la parter. Aşa, pur şi simplu. Numai că într-o zi nu aveam beţe de chibrit la mine şi am introdus în găuricea cu pricina...o sârmă găsită atunci pe moment în holul blocului. Copii, nu faceţi asta acasă!

Bineînţeles că m-am electrocutat şi nici azi nu-mi vine să cred cum am scăpat teafăr!!!

Tot răul a fost spre bine. Instantaneu am făcut o figură extraordinară de break-dance care nu-mi ieşea deloc în condiţii normale.:) Radu care a fost martor la acţiunea respectivă m-a turnat la tatăl lui care le-a povestit părinţilor mei toată întâmplarea. După mustrarea binemeritată pe care am primit-o, nu am mai sabotat niciodată utilizarea liftului.


38 de comentarii:

  1. :)) ce copil nastrusnic!
    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Am avut de la cine sa invat, Alice. :))

    RăspundețiȘtergere
  3. hey , in primul rand , ma supar pe blogspot , de ce nu mi-a aratat in lista actualizarea postarii tale ?

    Salutare si o zi buna , Cristi!

    si sa ne mai povesti din nazbatiile care le faceai cand erai mic , ca alea de cand esti ceva mai mare , sigur nu le povestesti , :)) ...parca cine ar face-o . :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Treaba cu mersul cu usile deschise era la ordinea zilei si la noi :)) Si multe alte peripetii... Dar mai rau a fost prin liceu. Eram cu o buna prietena si urcam cu liftul la mine. Se opreste liftul (fara a fi mana de copil la mijloc) si ramanem blocate acolo. Da-i si incearca sa iesi, dar butnoul era prea sus si nu ajungeam, da-i si suna la alarma, nimic, da-i si tipa si tipa, iar nimic, ca era in mijlocul zilei si toti erau la munca, iar cei care nu erau, adica batranii, probabil nu auzeau prea bine. Pana la urma ne hotaram - ne scoatem caramizile de telefoane sa sunam parintii. Pac moare bateria mea. Nu-i nimic schimbam cartela, pac moare si telefonul ei. Prietena - panica mare, deja isterie. Eu - calm, ii zic sa nu se agite, macar mai am un sandvis ramas in ghiozdan. Dupa vreo ora si ceva de stat pe acolo, auzim bocaneli si vorbe si vine un vecin si ne scoate :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Alm, mi-ai dat o idee foarte buna! :D

    Irina, acuma faci haz de necaz, dar a fost cam neplacut momentul. :))

    RăspundețiȘtergere
  6. =)))) Dumnezeule, postul asta parca-i scris de mine! Si eu faceam exact aceleasi chestii cu liftu'! Numai ca atunci cand vroiam sa blochez pe cineva in lift, la noi mergea altfel: pur si simplu trageam tare de usa de la parter a liftului si gata! Se oprea si ramanea blocat intre etaje. =)))

    RăspundețiȘtergere
  7. Andreea, ce simplu era la voi! :D

    RăspundețiȘtergere
  8. Ce copil nazdravan:))
    Totusi,multe din chestiile descrise de tine mi se par foarte periculoase.
    Daca fi'miu sau fi'mea ar face vreodata asa ceva,si eu as afla, i-as bate pana as obosi:))
    Glumesc.

    RăspundețiȘtergere
  9. Si tata a obosit la faza cu liftul! :D

    RăspundețiȘtergere
  10. Da, mi-ai trezit amintiri :) Si stii cum podeaua liftului se coboara cand te urci in el? Cand eram mica si mult prea usoara ca sa se coboare podeaua cu mine, mama imi pusese o caramida in lift sa imi vina in ajutor:)) Din cand in cand mai disparea insa mama punea frumos alta ca sa "ma tina" liftul. Altfel as fi fost cantitate neglijabila. Mi s-a intamplat sa ma urc in lift si sa fiu chemata la alt etaj de un vecin, si am mers si cu lumina stinsa ca deh, nu se lasa podeaua ca sa se aprinda lumina:) Seara faina!

    RăspundețiȘtergere
  11. Tare asta cu caramida, Alina! :))

    RăspundețiȘtergere
  12. Salut Cristi, am trait de pomana pâna acuma, nu stiam ca se pot face atâtea chestii cu un lift. De fapt când am avut eu lift prima data eram deja adult si responsabil (aiurea!!) si cu copil în plus. Eram deja cu teoria! La usa liftului era mereu un bolovan pentru ca pe copilul vecinului nu "îl simtea" fiind prea usor si intra cu bolovan cu tot!

    RăspundețiȘtergere
  13. Te salut, Dan! Asa pateam si eu uneori cand eram mic. Cand chema cineva liftul avea surpriza sa ma descopere si pe mine in cabina. :))

    RăspundețiȘtergere
  14. Ai cam fost un drac împielițat, Rârî.
    Bine că doar te-a zgâlțâit, că puteai să dai colțul totuși.

    RăspundețiȘtergere
  15. M-a zgâlţâit ca lumea, tin minte chestia asta ca şi cum ar fi fost ieri, Mel. :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Eu nu am o legatura asa de apropiata cu liftul,dimpotriva.Eram intr-un hotel la Mamaia,cu ceva ani buni in urma.Am intrat in lift,destul de sigura pe mine,si dintr-o data aud,poc,tronc..si alte sunete ciudate,si o oprire destul de frusca.Astept sa se deschida usa,dar sa tot astepti.Intr-un final imi dau seama ca,va trebui sa astept pana cand cineva isi va aminti de mine.Am inceput sa numar oi,capre,boi,dar nu ca sa adorm,ci doar ca sa treaca timpul.De atunci incerc cat pot sa evit,cutia plimbareata,adica liftul.Numai bine,

    RăspundețiȘtergere
  17. Si eu am o vecina care nu foloseste liftul deloc. De 20 de ani urca si coboara pe scari. Locuieste la etajul 7. Iti dai seama ce conditie fizica are??? :D

    RăspundețiȘtergere
  18. Ha! Cum e cu break-dance ??? :))))

    RăspundețiȘtergere
  19. Te ajuta curentul electric si esti as la break-dance! :D

    RăspundețiȘtergere
  20. Vai ce copil!
    Vreau sa-ti spun ca eu si acum prefer sa urc scarile decat sa urc cu liftul.
    Eu fiind de la tara nu am avut de-a face cu lifturile.Prima data cand am "incercat" liftul a fost la varsta de 8-9 ani (tu deja erai maestru in ale liftului).Eram cu tata,cand deodata s-a oprit liftul.Cum nu ma ceruse la baie mai devreme,s-a produs inevitabilul.Cu alte cuvinte am udat podeaua.^_^
    Si acum imi aduc aminte ce speriata eram.

    RăspundețiȘtergere
  21. Pentru mine a fost un cosmar liftul. Inca si acum, cand merg cu luftul, ochii imi sunt blocati sus pe luminile care se misca sa fiu sigura ca nu se blocheaza sau mai stiu eu ce , si am cell cu mine, si sunt in cladire super aglomerata=spital, si tot imi este teama.

    RăspundețiȘtergere
  22. Cristi, pentru ca la mine la tara nu existau lifturi, eu gaseam alte moduri de a ma electrocuta. cel mai des o faceam cu furculita in rezistenta resoului. cat de urat era, dar nu ma invatam minte niciodata.

    RăspundețiȘtergere
  23. Cred ca nu esti singurul care facea asa ceva. Daa, si eu fac parte din gasca. Bine, eram mai mult cu indicatiile, altii executau asa ca mereu scapam nepedepsita. Minte diabolica, muhahaha.
    Tin minte ca la un moment dat m-am apucat sa sar in lift, in timp ce mergea. Am cazut vreo doua etaje in gol... Oribil. De atunci m-am lasat de orice sport legat de lift.
    Bine spus, copii, nu incercati asta!!!
    Ma bucur sa aflu ca si tu faceai nazbatii. O seara faina!

    RăspundețiȘtergere
  24. am descoperit liftul la varsta de 5 ani. de fapt era doar locatia unde avea sa fie pentru ca lifutl nu fusese inca instalat. ne placea sa mergem in subsolul blocului si sa ne ascundem in acea camaruta al carei acoperis nu se vedea dincolo de ultimul etaj al blocului. experientele au fost placute pana cand am ramas singur si blocat acolo in intuneric cateva ore cand m-a auzit un vecin plangand. pana de curand nu prea am avut tangente cu liftul. preferam sa urc pe scari chiar daca aveam mult de urcat. De ceva vreme am reusit sa imi inving frica, insa amintirea e tot acolo.

    RăspundețiȘtergere
  25. în copilărie mă feream de lift. adică, preferam să urc alea 9 etaje pe scări decât să mă apropii de el:-?? îmi povestise cineva cum s-a rupt un cablu, şi-a picat un lift în gol:l

    acu' nu mă prinzi în lift nici să mă plăteşti...

    RăspundețiȘtergere
  26. Lumi, la voi cred ca te plimbi cu liftul pana te plictisesti in zgarie-norii aia cu 100 de etaje.:)

    Costin, cu furculita n-am incercat. :)

    Lillee, saream si noi in cabina, dar din fericire nu se intampla nimic. :))

    Tudor, liftul e ca un magnet pentru copii.:)

    Camelia, inseamna ca faci sport zilnic. :)

    RăspundețiȘtergere
  27. Toate ca toate, dar aia cu electrocutatul nici nu ştiu cum e: de râs acum şi cred că a fost de plâns atunci ...
    M-am electrocutat şi eu odată când eram mic ... :)

    RăspundețiȘtergere
  28. Florin, iti dai seama ca a fost nasol de tot atunci pe moment. :)

    RăspundețiȘtergere
  29. Noi faceam alte magarii dar nu aveam lift si stateam oricum la parter...apoi la etajul 3 din 4...de blocat am blocat lifturile , dar neintentionat si escaladat sa ies...
    Frumoasa povestea

    RăspundețiȘtergere
  30. @Bianca: Deci, faceati si voi ceva asemanator. :)

    RăspundețiȘtergere