Folosul criticii
În Grecia secolului al II-lea, trăia un grec care, deşi nu s-a distins printr-un spirit pătrunzător, a dat probă de o curiozitate neţărmurită. Acesta a fost Pausanias. Vorbind undeva despre criticii timpului, el zice: "E un neam de oameni căruia îi place să se ocupe cu lucrurile de nimic sau de prisos din cărţi; scriitorii, observând şi ei, în fine, că au dreptate, s-au hotărât să smulgă din cărţile lor toate ramurile putrede şi uscate sau chiar şi pe acelea care cresc neregulat." Vrea să zică, acesta e rolul criticului, să smulgă ramurile rele din copacii viguroşi. Dar Pausanias, spre a face lucrul şi mai înţeles, continuă cu următoarea comparaţie potrivită, deşi cam picantă: "Tot aşa nauplienii (locuitorii oraşului Nauplia din Grecia), observând că atunci când măgarii au păscut câteva ramuri de viţă, via progresează mai mult, au învăţat deci de la măgari arta preţioasă de a tunde viţa de vie."
E. LOVINESCU, Paşi pe nisip.
Critica este de obicei un fruct al invidiei, sau efectul unei ridicole prezumţii despre propria capacitate, astfel că nu e de mirare că criticul răutăcios este urât de toţi oamenii de bine şi dispreţuit de oamenii înţelepţi. El este printre savanţi ceea ce este şarlatanul printre medici; căci precum toată vaza aceluia stă în obraznicie şi ignoranţă, tot aşa talentul criticului rezidă în răutate şi adesea în incapacitate. Nu e nimic mai uşor decât să critici, dar nimic nu e mai greu decât să eviţi tu însuţi greşelile pe care crezi că ai avea dreptul să le critici în lucrările altuia.
OXENSTIERNA, Pensées diverses, II.
Alte cugetări despre critică puteţi citi AICI.
Bună Cristi!
RăspundețiȘtergereInteresant”
Critica este de obicei un fruct al invidiei”
Un sfârșit de săptămână minunat îți doresc!
Mi s-au parut interesante si m-am gandit sa scriu pe blog aceste cugetari.
ȘtergereWeek-end placut, Elena! :)
Foarte interesante aceste cugetari si e foarte adevarat Cristi, critica este fructul invidiei si a rautatii...
RăspundețiȘtergereEu deseori ma intreb si nu am sa inteleg niciodata, la ce le sunt utile unor semeni ai nostri, invidia si rautatea, de fac atata abuz in utilizarea lor, pentru ca eu nu le gasesc un loc cat de mic in viata si comportamentul meu.
O noapte linistita iti doresc Cristi! :)
Eu cred ca unii dintre cei de care ai amintit asa s-au nascut, pur si simplu.
ȘtergereO seara placuta! :)
dacă pînă la un punct pot fi de acord cu afirmaţia că invidia ar fi un fruct al invidiei, nu aş putea spune că poate fi generalizată; uneori, fără a fi vorba cîtuşi de puţin vorba de invidie, poate fi doar o neînţelegere a celor prezentate; alteori critica poate fi chiar ceva constructiv; dar asta depinde în primul rînd de cel ce o face, de ce urmăreşte el de fapt.
RăspundețiȘtergereCritica este un pretext pentru unii de a se face remarcati.
Ștergereda, asta e foarte adevărat, poate pentru prea mulţi
ȘtergereSunt multi. Eu comentez din politete pe unele din blogurile lor pentru ca se afla in listele mele de bloguri. S-ar putea pe viitor sa n-o mai fac.
ȘtergereFormidabil ! Nu stiam ca Oxenstierna a scris asta despre critici ! Pai cu asta a dat in cap la dezvoltarea criticii de arta profesionista pe sute de ani aici in Scandinavia. Abia acum imi explic de ce calitatea criticii de arta din Scandinavia este cu adevarat sub orice critica ea insasi, si cum de reusesc sa isi atarne in galerii niste artisti amatori contemporani scandinavi niste tablori de-a dreptul infiorator de urate si in fond, de fapt, neartistice, care de fapt nici nu sunt obiecte de arta.
RăspundețiȘtergereEu personal am un respect deosebit fata de criticii de arta profesionisti competenti si etici, si ca insusi munca lor uneori poate reprezenta un text literar artistic uneori, nu doar de minim raport de inspectie in scop de promovare ulterioara a artei respective, IMHO, necesar si el, chiar si ca minim raport, deoarece, IMHO, artistii profesionisti, si mai ales poate si cei amatori, au de obicei o capacitate mai redusa de autocritica competenta.
addendum: si critica de arta nu e necesara doar ca protectie a publicului larg fata de artisti amatori sau profesionisti subcompetenti, ci, in fond, chiar fata de promovarea domeniului activitatii umane de tip artistic, care intr-adevar e un domeniu ff util intregii omeniri, si merita sa fie promovat si protejat cat se poate de activ la niste standarde calitative inalte si autentic competent clar determinate.
RăspundețiȘtergereSi despre criticii de ocazie, neprofesionisti, ce parere ai?
ȘtergereEste vorba despre cei care isi dau cu parerea doar pentru a iesi in evidenta si nimic mai mult.
P.S. Eu personal sunt total pro-standardizare in orice profesie/domeniu de activitate umana, deoarece, din punct de vedere etic, asta mi se pare ca ajuta efectiv protectia consumatorului, mai ales acum, in era productiei si consumului de masa, cand era artizanatului accesibil doar unei clase de oameni ff puternici si bogati, pe cand restul chiar efectiv mureau cu zile, a cam apus. NU sunt DE LOC impotriva artizabnatului si a unicatelor, deci NU sunt anti elitist, sau anti-clasa de oameni bogati si puternici, chiar eu insumi, desi nu sunt de loc puternic sau deosebit de bogat, imi cumpar numai pantofi sau in general obiecte care imi ating corpul meu personal ff inalt calitative, si chiar oneros de scumpe, desi nu am posibilitatea de a-mi cumpara unicate de colectie, sau a-mi efectua incaltaminte si imbracaminte la comanda personala executate de catre vreun artizan expert...eu sunt total si pro-protectie artizani competenti. Dar ma gandesc asa in general, la masele de oameni obisnuiti, printre care, totusi, si eu, fara nici o falsa modestie, care trebuie sa consume diverse chestii produse la nivel de masa, si chiar si arta oferita spre admiratie publicului larg la un nivel mai larg decat vreodata inainte: si ei, inclusiv eu, IMHO, avem drept de protectia consumatorului. Si in acest sens sustin standardizarea cat mai precisa a diverselor profesii, si a diversilor profesionisti, inclusiv artistii, dupa criterii calitative etic, nu numai competent stabilite.
RăspundețiȘtergere(Desigur, deoarece nu prea exista asemenea criterii ff larg acceotate sau folosite, tot eu va trebui sa scriu pana la urma acel tratat de Estetica Etica, cu care amenint toata lumea ca am sa-l scriu dupa ce ies la pensie ! Si abia atunci, in sfarsit, va sti toata lumea ce e un obiect de arta si ce nu e, ce este recomandabil ca fiind larg promovabil ca arta catre publicul larg al secolului XXI, care sunt standardele minime cerute pt practicarea profesiei de Artist, atat ca profesionist cat si ca amator posibil interesat de vreo promotie publica mai larga sau de tranzitia la profesionism, si, cel mai important, care sunt regulile de eticheta si comportament recomandabile si permisibile atat producatorilor, cat si consumatorilor, promoterilor, businessmen-ilor, criticilor, si filozofilor Artei !)
@ Cristi: scriam PS-ul chiar in timp ce ma intrebai tu intrebarea de mai sus: uite ca, da intr-adevar, consider ca este importanta si protectia consumatorului de criticii de arta subcompetenti sau neetici, fie ei amatori sau profesionisti ! De aia am sa dedic un capitol special cu acele reguli de comportament si standarde minime calitative pt activitate si pt cei care se angajeaza in activitati de critica de arta in acel viitor tratat de Estetica Etica pe care am sa-l scriu, si care vad deja ca suscita un posibil interes din partea publicului !
RăspundețiȘtergereAh, cred ca mi-a disparut PS-ul in Spam (ca era cam lung, mi se mai intampla pe Blogspot), e Ok daca e recuperabil sau nu, in principal voiam sa nuantez despre ce ma intrebai chiar tu chiar in timp ce-l scriam, dar o luam si mai larg cu rolul benefic al Criticilor de Arta etici si competenti pt Protectia Consumatorului si in general pt promovarea domeniului util de activitate umana din domeniul Artei.
RăspundețiȘtergereTotusi, pt dezvoltarea aptitudinilor critice re DIVERSE domenii informative, NU numai cel artistic, IMHO, este OK/permis, desi nu stiu daca poate fi si neaparat recomandabil, pt unii sa se JOACE de-a criticul de arta, mai ales daca functioneaza la varsta de 8 ani, la care fiecare isi evalueaza si isi exerseaza diversele competente si poate incepe sa se gandeasca la ce o sa se faca atunci cand o sa devina mare, sau doar se relaxeaza personal prin acea joaca. (8 ani functionali, nu neaparat cronologici ca varsta)
RăspundețiȘtergereDesigur orice JOC are si el anumite REGULI care trebuie respectate, inclusiv comportament etic fata de sine si fata de altii, chiar si de catre un copil de 8 ani ! (cei mai mici putand uneori capata usoare derogari datorita imaturitatii, si tendintei mai proeminente de a interpreta lumea din jur in mod magic, care e OK, dar dupa implinirea a vreo 10 ani de varsta cronologica sau functionala, hai maxim 12, incepe sa devina cam patologic).
RăspundețiȘtergereTi-am recuperat comentariul din spam.
ȘtergereIti multumesc pentru explicatiile de specialitate, pertinente. :)
Re interpretatul lumii in mod magic: e patologic daca e efectuat de omul obisnuit neangrenat in chiar activitate de tip Artistic, (deci angrenat in alte activitati cotidiene, inclusiv, dar nu limitat la Critica de Arta).
RăspundețiȘtergereLOL ! Vad ca ai inceput sa ma ajuti sa imi scriu de pe acum viitorul tratat cu adevarat revolutionar de Estetica Etica, (care desigur va pune bazele progresului standardizarii si profesionalismului in Arta si va da de macare si crea locuri de munca unei intregi profesii noi de functionari birocrati esteticieni etici si cenzori esteticieni etici pe intregul secol XXI !) LOL ! In sfarsit voi si eu util societatii cu ceva anume !
Ajut pe oricine atunci cand am ocazia. :))
ȘtergereBibliografie pt viitorul tratat, care mie mi-a fost lene sa o citesc eu personal, dar cred ca e posibil interesanta:
RăspundețiȘtergerehttp://www.thecrimson.com/article/2011/2/3/critics-criticism-arts-more/
O sa citesc articolul, multumesc pentru link.
ȘtergereSucces in elaborarea tratatului! :)