duminică, 19 iunie 2011

FABULĂ

Fabula parvenitului de Nicolae Bunduri versuri amuzante blog romanesc poezii Romania

FABULA PARVENITULUI
Nicolae Bunduri

Un individ (sau individă)
În drum spre scaunul înalt,
A reuşit din primul salt,
Să şi-l ocupe-avid (avidă)

Vă relatez succint, acum,
Cum a scurtat puţin din drum,
Dibace şi perfid (perfidă):
Călcând pe umeri şi pe cap,
Urcă în sărituri de ţap,
Aproape-n vârf de piramidă.

Dar scaunul de-atâta tolănit,
S-a-mbolnăvit de scârţâit,
Sub atmosfera de acid (acidă)

Un leac în grabă a găsit,
Şi c-un molar l-a-nţepenit,
"Artistul" insipid (sau insipidă)

Cum a-nţeles care-i folosul,
Punând mereu la treabă "osul",
S-a dovedit valid (validă).

Morală dublă

Pentru timpul care vine,
Să vă meargă bine gura,
Ascultaţi-mă pe mine:
Nu vă neglijaţi dantura!

Când nu te-ajută harul minţii,
Un scaun poţi să-l ţii cu dinţii!

sursa

Sarmalele Reci - Prostia la putere

Asculta mai multe audio diverse

Sursa foto: hartancui.ro

27 de comentarii:

  1. he he , absolut niciodata nu tin cu dintii de scaun ! chiar am renuntat de buna voie la unele caldute ... asa cum nici haina , nici scaunul nu te face om ! :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Pacat ca fabula o citesc doar cei care n-au "scaune înalte" dar au "harul mintii"... Parvenitii n-au timp... sa traga învataminte.

    RăspundețiȘtergere
  3. Asi vrea sa imi modifici si mie numele site-ului meu in:

    Seven - 7i

    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Silă,asta simt când văd cum toate nulitățile dau din coate ca să stea in față, când văd cum parveniții ăștia buni de nimic te calcă fară milă în picioare, făcând NIMIC.

    RăspundețiȘtergere
  5. Am avut de a face cu multi din astia pana acum. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Mi se pare o tampenie sa tii de un scaun,oricat de inalt ar fi el. Atat de putin inseamna! Pacat ca unii nu isi dau seama de asta, dar pana la urma e fix treaba lor!

    RăspundețiȘtergere
  7. Tin unii de el, nici morti nu se lasa. :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Frumoasă fabula dar
    și melodia!
    O seară perfectă,Cristi!

    RăspundețiȘtergere
  9. E bun omule ,de actualitate ...din pacate :(

    RăspundețiȘtergere
  10. Ei, si ca sa tina cu dintii de scaun, se folosesc cele mai marsave mijloace....brrrr....rusine lor.

    RăspundețiȘtergere
  11. ufff, asta e...melodia tare..

    RăspundețiȘtergere
  12. Lumi, sunt cam nesimtiti.:))

    Maria, este! :))

    RăspundețiȘtergere
  13. faina postarea iubita ..o zi frumoasa si te poop dulce..:X:X:x

    RăspundețiȘtergere
  14. Cred ca faci o confuzie... :))

    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  15. Hehe, cat de corect spune fabula asta. Sper ca morala sa aiba efect asupra cui trebuie. :D

    RăspundețiȘtergere
  16. Si eu sper, dar nu prea cred. :))

    RăspundețiȘtergere
  17. Cristi, mulţumesc pentru postarea fabulei.Am scris-o şi am publicat-o(culmea!)în epoca Ceauşescu mai exact în Almanah Urzica 1988. Mă aşteptam să fie cenzurată dar a trecut pragul ochilor atenţi. Din păcate e perenă , acum parcă chiar mai actuală ca oricând. Şi va mai fi. Totodată le mulţumesc prietenilor tăi care au comentat-o. Sunt la serviciu şi nu am difuzor la PC. Dacă a fost pusă pe note e bine. Sau am înţeles eu greşit? Cu bine şi sănătate la toţi. Nae BUNDURI

    RăspundețiȘtergere
  18. Domnule Bunduri, vă mulţumesc pentru vizită şi comentariu. Sunt onorat că aţi vizitat blogul meu.

    N-a fost pusă pe note. Am asociat eu o melodie a celor de la Sarmalele Reci care se potriveşte, cred eu, fabulei dvs.

    Vă doresc să aveţi un sfârşit de săptămână minunat!

    RăspundețiȘtergere